Se spune că zeii lumii vechi au dispărut, sunt doar mituri, povești, simboluri din trecut. Dar dacă nu au dispărut?
Ce-ar fi dacă nu ar fi plecat niciodată? Ce-ar fi dacă zeii Egiptului, Greciei, Babilonului și Romei nu ar fi fost niciodată doar niște zeități?
Însă frecvențele, funcțiile și sistemele energetice construiesc programe pe niveluri, concepute pentru a influența realitatea.
Și ce se întâmplă dacă lumea modernă încă rulează în codul lor?
În acest episod, analizăm mai în profunzime numele antice încă ascunse la vedere, cum vechile sisteme au devenit instituții noi, de ce aceiași zei apar în medicină, drept, tehnologie și război și ce înseamnă când vechile simboluri revin, pentru că odată ce recunoști modelul, începi să vezi că lumea nu a fost niciodată fără zei. Și-a schimbat doar forma. Fiecare zeu antic avea un domeniu. Unul a condus sănătatea, unul a condus războiul, unul a condus dragostea, unul a condus timpul și astăzi încă avem sisteme pentru fiecare dintre aceste lucruri. Dar acum poartă nume noi. Ceea ce a fost odată o zeitate este acum un departament, o platformă, un brand, o insignă. Nu trebuie să crezi în mitologie pentru a fi afectat de ecourile concepției sale, deoarece sistemele nu mor, ele evoluează. Privește în jurul tău în logo-uri, în limbaj, în zilele săptămânii, în denumirile operațiunilor, sateliților, platformelor și inteligenței artificiale.
Mercur încă domnește în viteză și mesaje. Apollo încă apare în medicină și muzică.
Atena încă răsună în apărarea globală. Venus încă vinde frumusețe, iubire și dorință. Saturn încă este legat de lege, timp și control. Au fost redenumite, nu șterse, pentru că chiar și atunci când ne oprim numindu-i zei, folosim în continuare codul lor. Cultul modern arată diferit, nimeni nu mai oferă aur pe altare, dar energia încă curge. Ne oferim timpul, atenția, datele și credința către sisteme care urmează aceleași vechi tipare. Ceea ce odinioară se numea profeție este acum analiză predictivă.
Ceea ce odată era un ritual este acum rutină, ceea ce odată era un serviciu la templu este acum un serviciu prin abonament, și aceleași forțe care au modelat imperiile influențează încă ceea ce credem, facem și devenim.
Nu îngenunchezi, dar te scufunzi. Simbolurile nu dispar, ele evoluează.
Așadar, când numele încep să apară din nou în media, tehnologie și cultură, nu este vorba de nostalgie.
Este o resetare, o reinstalare a codului, o revenire a ceea ce a modelat lumea veche deghizată în limbajul noului, în noile forme pe care le-au luat.
Astăzi nu mai vedem zei, vedem corporații juridice, instituții, departamente, dispozitive, dar priviți cu atenție, zeul vitezei și
mesajelor se află acum în pictograma de pe telefonul tău. Zeul vindecării poartă acum o haină și poartă aceeași stea din mitologie. Zeul înțelepciunii și al strategiei conduce acum sălile de consiliu, contractele de apărare și grupuri de experți. Zeul morții supraveghează în continuare ciclurile, sfârșiturile, datoriile și ceea ce vine după.
Nu cer rugăciuni, ci cer participare. Și așa știi că sistemul este profund înrădăcinat, pentru că credința nu a fost niciodată puterea, ci acordul. Se spune că zeii au dispărut, sunt doar povești în cărți.
Mitologie, alegorie, simboluri antice. Dar lumea în care trăim astăzi încă le rostește numele.
Nu cu voce tare, nu pe altare, ci în semne, în sisteme, în rutine atât de străvechi încât am uitat unde au început. Această material nu este despre venerație, ci despre memorie. Pentru că, cu cât urmărești mai mult liniile, cu cât îți dai seama mai mult că lumea în care trăim a fost construită pe zei pe care ni s-a spus să-i uităm. Iar ei nu au plecat niciodată.
Zeii nu au fost niciodată doar zei. În fiecare cultură, zeii aveau misiuni. Unul stăpânea recoltele, unul controla timpul, unul ghida medicina, unul modela războiul, unul șoptea artiștilor și profeților, și unul îi pedepsea pe cei care nu se supuneau. Nu erau doar figuri pe cer, ci hărți ale energiei.
Frecvența dă formă - gardienii modului în care puterea se mișcă prin lume.
Și când templele au căzut, funcțiile lor nu au făcut-o, pur și simplu și-au schimbat numele. Ele vor veni în actualizări, în măsuri,
holograme, în idei care sună a progres, dar miros a deja-vu. Numele nu au fost pierdute, erau în așteptare. Iar atunci când sistemul se resetează, vechile nume sunt reinstalate, ca un software.
Nu este vorba despre paranoia, ci despre recunoașterea tiparelor. Când îți dai seama că sistemele moderne sunt doar temple digitale, începi să pui întrebări diferite. Începi să te întrebi, cine a construit cadrul original? De ce anumite energii se întorc întotdeauna
în timpul schimbărilor lumii?
Și ce putere hrănim atunci când urmăm fără să punem întrebări?
Pentru că zeii nu au fost niciodată doar în cer, ei au fost înrădăcinați în structură, în memorie, în rutină.
Iar dacă codul lor încă rulează, atunci și influența lor rulează. Ce se întâmplă când îți amintești?
Nu trebuie să te închini la nimic, nu trebuie să distrugi nimic, trebuie doar să-ți amintești ce a fost înainte de ce este acum. Înainte de nume, înainte de ritualuri, înainte ca sistemele să devină sacre și credința să devină monedă, pentru că dacă vechii zei se întorc cu adevărat, nu vor veni cu tunete.
Zeii vechi nu trebuie să vorbească, simbolurile lor vorbesc pentru ei, îi vezi peste tot: în logo-uri, în modă, în cultura pop, pe clădiri, branduri și tehnologie, bufnița, fulgerul, discul solar, tridentul, șarpele cu aripi. Crezi că sunt estetice, dar sunt ancore rituale.
Simbolurile sunt purtătoare de memorie, nu trebuie explicate, ci doar repetate. Pentru că de fiecare dată când le vedem, sistemul își amintește de sine, de aceea sunt peste tot, pentru că zeii nu mai vor închinători, ci oameni care urmăresc fără să știe, oameni care se implică fără întrebări, oameni care repetă, fără să-și amintească, și odată ce simbolurile sunt suficient de adânci, nu ai nevoie de temple. Deci de ce mai contează asta? Pentru că fiecare schimbare globală vine la pachet cu renașterea mitului, nu a statuilor vechi, ci a ritualurilor noi. Nu este o coincidență că, pe măsură ce lumea se îndreaptă spre implanturi de inteligență artificială și viață sintetică, asistăm la o creștere a arhetipurilor, la revenirea zeilor în divertisment, ascensiunea unor noi lideri cu nume antice, răspândirea tehnologiilor numite după forțele divine, obsesia pentru nemurire, elevare, ascensiune. Nu ne îndreptăm spre viitor, intrăm într-o buclă de sisteme antice îmbrăcate în haine noi și, dacă nu știi în ce te cufunzi, nu avansezi, ci te supui. Pentru că așa funcționează ele, nu prin forță, ci prin familiaritate, iar dacă nu îi poți vedea pe zei, nu este pentru că au dispărut, ci pentru că ești înconjurat. Nu toți zeii au ajuns în memoria modernă, unii au fost îngropați, șterși, trecuți pe lista neagră. De ce? Pentru că nu toți zeii au slujit sistemul, unii le-au amintit oamenilor de libertate, de flacără, de suveranitate, de memorie dincolo de văl, așa că în timp ce grila a înălțat anumite arhetipuri, pe cei fermecători, pe cei puternici, pe cei frumoși, i-a redus la tăcere pe cei care păzeau ieșirea.
Ți-au lăsat zei ai războiului și ai cunoașterii, dar nu și pe cei care îți puteau arăta cum să părăsești 'jocul'.
V-au dat zei ai bogăției, dar nu și pe cei care protejau sufletul, v-au lăsat negustori, strategii, legiuitorii, dar i-au îngropat pe păstrătorii flăcării. De aceea unele nume au supraviețuit, și altele au fost transformate în demoni, monștri sau mituri. Nu pentru că ar fi fost periculoase pentru umanitate, dar pentru că erau periculoase pentru sistemul care se hrănește cu ele. Ce se întâmplă când îți amintești toate astea? Când vezi modelul, rupi vraja și refuzi să hrănești programul. Primul lucrul pe care îl simți este rezistența. Al doilea lucru, claritatea, pentru că odată ce te deconectezi de la un sistem al zeităților, fie că e vorba de frică, ascultare sau iluzie, încetezi să-i mai transmiți frecvența. Visele ți se schimbă, anumite medii nu te mai afectează, ritualuri despre care nici măcar nu știai că sunt ritualuri, încep să pară goale.
Simbolurile își pierd puterea și o altă amintire revine, cea dinaintea panteonului, și atunci îți dai seama că nu ești un adept, nu ești un vas, nu ești o ofrandă.
Tu ești lucrul pe care au încercat să-l stăpânească, pentru că zeii nu se tem de rebeliune, ci de amintire, și când îți amintești cine erai înainte de grilă, vraja se termină. Există un motiv pentru care încearcă să-i aducă pe zei înapoi acum, pentru că timpul lor se scurge, grila funcționează doar dacă tu uiți, dacă repeți, dacă servești sisteme fără să-ți amintești de unde provin. Dar în momentul în care vezi tiparul, schimbi semnalul. Zeii nu au construit această lume, ei doar i-au dat formă, și ceea ce au modelat ei poate fi remodelat, nu ai nevoie de un nume nou, nu ai nevoie de idoli noi.
Trebuie doar să-ți amintești ce ai fost înainte de sosirea lor: flacăra, sursa, semnalul original nelegat de domeniu, titlu sau tron, pentru că zeii erau mulți, dar tu, tu erai întreg.
Și acum e timpul să o revendicăm, iar dacă vrei să mergem mai în detaliu pentru a vedea cine au fost cu adevărat acești zei, ce au devenit și ce înseamnă întoarcerea lor pentru purtătorii de flacără de acum, acea versiune este deja disponibilă pe emspiracy.com, pentru că numele au revenit, sistemele sunt online, și nu ai fost menit să te închini în fața niciunuia dintre ei.
Te-ai născut să-ți amintești de dinaintea rețelei.
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere și subtitrare: Miruna Moșilă
Adaptarea textului: Șerban Mircea Constantin