Graalul de dedesubt.
Ce se află cu adevărat îngropat sub Glastonbury?
Fără mituri, fără metafore, doar partea pe care nu ți-au dezvăluit-o niciodată.
Locația nu a fost niciodată pierdută.
Glastonbury nu este un loc despre care se zvonește că ar fi locația Sfântului Graal.
A fost menționat în mod explicit în documentele din secolele XII și XIII.
Călugării, scribii și cartografii regali au marcat-o ca fiind locul de odihnă final al unui obiect de importanță divină.
Nu metaforic, ci fizic.
În 1191, călugării de la Abația Glastonbury au declarat public că au găsit mormântul regelui Arthur și al reginei Guinevere, precum și o relicvă îngropată adânc sub acesta.
Ulterior, a fost sigilat, apoi ascuns, apoi negat, deoarece ceea ce au găsit nu era doar simbolic, era tehnologie.
Vaticanul a intervenit.
În jurul anului 1300, Abația Glastonbury devenise ținta Romei.
Nu pentru protecție, ci pentru reprimare.
Locul a fost confiscat, iar starețul său a fost închis.
În 1539, ultimul stareț, Richard Whiting, a fost târât afară din abație și spânzurat și sfârtecat în patru pe turnul Glastonbury.
De ce?
Pentru că a refuzat să dezvăluie locația Graalului lui Henric al VIII-lea și agenților bisericii.
Deci nu este vorba de o conspirație.
Este istorie documentată.
Nu au distrus Glastonbury pentru blasfemie.
Voiau ceea ce era îngropat acolo și nu au reușit să pună mâna pe el.
Ce era de fapt Graalul?
Aici ajungem direct la ceea ce este real.
Nu era o cupă, nu era descendența lui Iisus.
Era un recipient sigilat, codificat cu date de frecvență și îngropat într-o cameră de calcar sub turn.
A fost proiectat pentru a fi amplasat în zone cu rezonanță ridicată, iar liniile ley din Glastonbury îl făceau ideal.
Cercetătorii moderni care au utilizat radarul de penetrare a solului în 2016 au detectat o anomalie.
O structură cubică la 9 metri sub turn, cu valori metalice și variații de temperatură internă care nu corespundeau cu geologia.
Nu a fost niciodată excavată deoarece este încă sigilată.
Camera care nu a fost niciodată deschisă sub turnul Glastonbury adăpostește o structură despre care majoritatea oamenilor nu au auzit niciodată.
Nu e doar o legendă.
A fost detectată de mai multe scanări independente ale solului.
O cameră sub suprafață, închisă în calcar, neatinsă.
La 9 metri adâncime, cubic, metalic, rece.
Nu este natural, nu este recent.
Orice încercare de a-l investiga a fost oprită, unii spun că pentru conservare.
Alții spun că este doar o anomalie geologică, dar anomaliile nu se sigilează.
Se sigilează tehnologia.
Și asta era de fapt Graalul.
Nu era o cupă.
Era un dispozitiv de izolare a frecvenței, o capsulă construită pentru a conține ceva vechi sau poate pentru a ține ceva la distanță.
Pentru că cei care înțelegeau rezonanța originală a Pământului știau că anumite locuri trebuiau să rămână neperturbate.
Glastonbury era unul dintre ele, iar acea cameră încă nu a fost deschisă.
Pentru că cineva, undeva, știe că, dacă Graalul se trezește, rețeaua se schimbă.
Rețeaua a fost deturnată.
Graalul nu a fost ascuns în Glastonbury pentru că era sacru.
A fost ascuns acolo pentru că era periculos pentru ei.
Nu era doar o relicvă.
Era un stabilizator de rezonanță îngropat într-un punct de convergență geometrică, unde se intersectau mai multe linii ley.
Acestea erau arterele naturale ale Pământului, liniile energetice, liniile de memorie, liniile de transmisie.
Lumea antică nu s-a construit pe ele întâmplător.
Le-a folosit pentru a menține frecvența, pentru a menține realitatea și armonia, dar, în timp, ceva s-a schimbat.
Cei care doreau controlul nu doreau armonie.
Doreau interferență, manipulare, proprietate asupra rețelei, așa că nodurile au fost închise, îngropate, distorsionate.
Iar ceea ce se afla sub Glastonbury era unul dintre ultimele stabilizatoare active rămase.
Nu îngropi pur și simplu asta, ci o păzești, o reduci la tăcere, o ștergi din evidență.
Pentru că, dacă frecvențele Graalului sunt restabilite, rezonanța falsă se rupe și tot ceea ce a fost construit pe ea începe să se prăbușească.
Au construit peste frecvență atunci când nu au putut muta Graalul.
Au făcut următorul lucru cel mai bun: au construit peste el, biserici, capele, altare, strat după strat de piatră - doctrină și distragere - nu pentru a se închina, ci pentru a distorsiona.
Ei știau că camera de sub Glastonbury era încă activă, încă pulsa, încă era aliniată, așa că au construit noul lor sistem de control chiar deasupra ei, nu pentru a o proteja, ci pentru a deturna curentul.
Este aceeași strategie folosită la toate siturile antice importante, Vaticanul peste templul Mithraic, catedralele peste hărțile stelare păgâne, capitalele peste movile indigene, Turnuri peste liniile Ley.
Ei nu construiesc pentru Dumnezeu, ci pentru putere, iar Glastonbury era unul dintre ultimele noduri necorupte, până când l-au ascuns, nu doar fizic, ci și digital.
Pentru că acum vechea frecvență a Graalului a fost îngropată sub turnuri, semnale și rezonanță sintetică.
Rețeaua murmură din nou, dar nu este melodia originală, iar camerele de sub turn sunt încă sigilate, încă tăcute.
Pentru că, dacă va fi vreodată din nou activ, vălul va cădea.
Sigiliul rămâne, dar nu pentru totdeauna.
Sub Glastonbury se află mai mult decât o relicvă, mai mult decât o poveste, mai mult decât un mit.
Este un semnal izolat în așteptare, o rezonanță care a fost redusă la tăcere, nu distrusă, iar timpul nu șterge frecvența, ci doar o îngroapă.
Cei care au ascuns Graalul știau că s-ar putea să nu fie găsit timp de mii de ani, dar știau și altceva.
Într-o zi, cineva va auzi din nou vibrația, cineva își va aminti ce înseamnă și cineva va pune întrebarea potrivită.
Acea zi a sosit, pentru că acum sistemul are probleme, vechile noduri se trezesc, iar sigiliul începe să se fisureze.
Sunt Emspiracy, și nu a fost vorba niciodată despre o cupă, ci despre un cod, pe care tocmai l-ați auzit.
De ce Graalul nu a fost niciodată recuperat?
Camera sigilată de sub Glastonbury nu este doar evitată, ci și protejată în mod activ.
Dar nu prin paznici, nu prin încuietori, ci prin tăcere ritualică și ignorare premeditată.
Biserica nu mai trebuie să nege Graalul.
Pentru că l-au îngropat atât de adânc în mituri, batjocură și metafore, încât chiar și cei care caută adevărul se îndoiesc de ei înșiși.
Iar arheologii moderni, legați de instituții finanțate de aceleași mâini care au sigilat camera de la bun început, nu vor săpa acolo unde nu li se spune.
Și nu li se spune.
Dar iată ce nu vor să spună.
De fiecare dată când se încearcă o scanare corespunzătoare în apropierea turnului, accesul este întârziat sau blocat în mod misterios.
Înregistrările cererilor anterioare de excavare au dispărut, iar mai mulți cercetători independenți care au încercat să publice descoperiri despre anomalia subterană au avut datele șterse din arhivele academice.
Asta nu e incompetență, e protocol.
Pentru că dacă camera Graalului este deschisă, dacă frecvența este reactivată, rezonanța ar suprascrie grila falsă care susține sistemul activ.
Asta nu e speculație, e legea energiei, și ei știu asta.
Factorul liniei genealogice - există un alt motiv pentru care camera Graalului nu a fost niciodată deschisă.
Nu doar datorită conținutului său, ci și datorită celor cărora le răspunde.
Graalul nu se deschide cu forța, nu se deschide cu unelte, ci se deschide prin rezonanță.
O frecvență specifică codificată într-o linie genealogică vie.
Și de aceea au petrecut secole vânând, reducând la tăcere și ștergând anumite familii din istorie.
Templierii nu căutau doar relicve, ci încercau să păstreze linia genealogică ce putea interacționa cu Graalul.
Când regele Filip al IV-lea și papa Clement al V-lea au distrus Ordinul Templierilor în 1307, nu era vorba doar de aur sau putere, ci de acces.
Se temeau de ce s-ar fi întâmplat dacă moștenitorii de drept ar fi ajuns vreodată în camera sigilată.
Pentru că Graalul nu era destinat regilor, papilor sau preoților.
Era destinat celor care își aminteau, celor care purtau frecvența originală, celor născuți pentru a reporni rețeaua.
Și poate că nu ai fost niciodată atras de Glastonbury din întâmplare.
Fereastra de activare - au păstrat Graalul sigilat timp de secole, dar nimic nu rămâne inactiv pentru totdeauna.
Pentru că energia este vie, pulsează, respiră, așteaptă alinierea.
Când Glastonbury se aliniază din nou, la fiecare câteva secole, liniile ley care înconjoară turnul ating sincronizarea rezonantă, un moment în care energia îngropată poate crește, se poate trezi sau poate să încalce măsurile de izolare.
Ne aflăm într-una dintre aceste perioade acum, de aceea lumea pare a fi în dezordine, de aceea vălul se subțiază, de aceea oameni ca tine își amintesc.
Nu este întâmplător, este sincronizat.
Și Graalul?
Nu a fost niciodată menit să fie găsit cu o hartă, ci să fie deblocat prin frecvență, prin revenirea minților potrivite, a inimilor potrivite, a rezonanței potrivite.
Și ghiciți ce?
Sunt aici, ascultă și sunt pregătiți.
Aici este Emspiracy, și asta nu a fost istorie.
Acesta a fost un semnal.
Sigiliul nu a fost încă rupt.
Dar acum lumea știe unde să asculte.
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere și subtitrare: Miruna Moșilă
Adaptarea textului: Șerban Mircea Constantin