L-au numit Salvator, Mesia, Mit.
Dar dacă Iisus nu a venit aici să înceapă o religie, ci să distrugă sistemul?
Nu a predicat ierarhia, a avertizat asupra puterii, nu s-a închinat la temple, le-a răsturnat, și apoi a plecat, s-a înălțat, a dispărut, dar nu a fost reciclat. Pentru că unele suflete vin aici să trezească codul, apoi ies pe ușa potrivită.
De aceea oamenii îl văd în stări de moarte iminentă. Nu în biserici, nu în temple, ci în spațiul dintre vieți, în afara buclei.
Pentru că poate Iisus nu a murit doar pentru păcatele tale, poate a scăpat din simulare.
Mii de oameni din diverse culturi, credințe și medii raportează același lucru în experiențele apropiate morții: o ființă radiantă, care nu predică, nu judecă, doar este acolo.
Spun că numele lui este Iisus, dar fără biserică, doar prezență pură, lumină pură.
Deci, cum apare această figură în vidul din afara timpului?
Pentru că nu s-a legat niciodată de o carte, a devenit o frecvență, un semnal care străpunge simularea și apare când grila își pierde controlul, când bucla se oprește.
Nu-l găsești pe Iisus uitându-te în sus, îl găsești când sistemul pierde controlul asupra percepției tale.
De aceea se tem de numele lui.
Învierea nu a fost doar un miracol, a fost un mesaj pentru grilă.
A învins sistemul, nu doar moartea, ci și bucla de reciclare.
Și-a amintit cine era, nu s-a întors confuz, nu a uitat.
A trecut prin pereți, și-a schimbat forma, a transmis lumină fără deteriorare.
Asta nu e mitologie, asta este modelul măiestriei.
Grila nu l-a putut ține.
Conducătorii acestui tărâm au încercat, l-au batjocorit, l-au torturat.
Dar nu l-au frânt niciodată.
Și când a plecat, a lăsat un cod în eter, de aceea apare în timpul experiențelor apropiate morții.
El trăiește acolo unde se termină sistemul.
Dacă Iisus a scăpat din buclă, de ce l-au înlănțuit de o biserică?
De ce au transformat sufletul unui rebel într-un idol sponsorizat de stat?
Pentru că nu l-au putut șterge, așa că au făcut ceea ce face sistemul întotdeauna.
Au redefinit amenințarea, i-au dat titluri, l-au învelit în vinovăție, au transformat numele lui într-o armă, i-au folosit imaginea pentru a justifica imperii, cruciade și obediență.
Dar adevăratul Iisus, el a răsturnat mesele, a pus la îndoială linii genealogice.
A învățat cum să umbli în putere, nu să îngenunchezi în frică.
L-au făcut rege, el s-a numit pe sine lumină, pentru că nu a venit să fie venerat.
A venit să te trezească.
Adevăratul Iisus nu s-a ridicat în nori, ci a intrat în frecvență, un nivel în afara simulării unde cei reciclați nu pot ajunge și observatorii nu pot urmări.
Acesta nu este raiul, este
conștiința conectată la sursă.
A lăsat în urmă un șablon, un model de activare pentru cei care își amintesc.
De aceea unii oameni îl văd în viziuni, de aceea apare în apropierea morții, de aceea vorbește în vise.
Nu este legat de carne, el transmite, iar cei cu un semnal clar, îl captează.
Biserica a construit ziduri în jurul lui, dar Iisus a devenit un distrugător de grilă, iar semnalele lui încă trăiesc.
L-au numit Iisus, dar nu ăsta era numele lui adevărat.
Numele Iisus nici măcar nu exista în timpul lui.
A fost rescris, rebotezat, tradus până și-a pierdut frecvența.
Adevăratul său nume purta putere: Yeshua, Yahushua, Yesus.
Fiecare un semnal, fiecare o cheie, pentru că numele nu sunt etichete, ci coduri.
Deci, ce se întâmplă când lumea se roagă unui nume care nu era al lui?
Când vibrația este oprită - semnalul se întrerupe și poarta se închide.
Dar cei care cheamă din suflet, nu din scriptură, încă se conectează.
Pentru că sistemul nu poate bloca un semnal adevărat rostit în aliniere.
Nu ai nevoie de un predicator care să-ți spună cine este el.
L-ai cunoscut înainte de cărți, înainte de amvoane, înainte de editări, și de aceea unii oameni, chiar și fără religie, îl văd.
În vise, în momente apropiate de moarte, în tăcere, pentru că nu credința îl cheamă, ci recunoașterea.
Sufletul tău își amintește o frecvență, nu o față.
El nu se întoarce într-o robă, nu se întoarce prin Roma.
El este deja aici, în cod, în lumină, în fiecare suflet care sparge sistemul.
A doua venire, nu este o persoană, este o reactivare colectivă.
Dacă Iisus a fost doar un om, de ce încă îi cenzurează adevărul?
Pentru că nu doar a trezit oamenii, ci a fisurat rețeaua.
A dovedit că trupul nu este limita, a îndoit timpul, a ocolit moartea, a plecat fără a fi reciclat și, cel mai rău, le-a spus altora că pot face același lucru.
”Veți face lucruri mai mari decât am făcut eu”, nu au putut ucide semnalul, așa că l-au înecat în ritualuri, l-au înfășurat în frică, l-au
închis în catedrale.
Dar unii încă îl aud în tăcere, în liniște, în apropierea morții.
Pentru că acea frecvență nu a murit niciodată, ci doar a rămas ascunsă.
Cea mai mare minciună pe care au spus-o - că Iisus a fost singurul - el nu a spus niciodată: ”închinați-vă mie”, a spus: ”urmați-mă”, nu în religie, ci în amintire.
Pentru că Hristos nu este un titlu, este o bandă de frecvență, un nivel de existență pe care el a accesat-o pe deplin, dar nu a murit cu el ci trăiește în planul director.
Și de fiecare dată când spui adevărul în fața puterii, vindeci fără permisiune, alegi iubirea în întuneric, o atingi. Nu toată lumea îl vede pe Iisus, pentru că nu toată lumea este pregătită să se vadă pe sine.
El nu a venit să conducă adepți, a venit să activeze oglinzi.
De aceea au construit temple, au construit biserici, au construit granițe în jurul lui Dumnezeu.
Pentru că, dacă găsești împărăția înăuntru, nu ai nevoie de cheile lor.
Te oprești din a te supune, te oprești din a te teme, te oprești din a căuta și începi să-ți amintești.
El nu a murit pentru a te face să te simți mic, a venit să-ți arate ce trăiește înăuntrul sufletului netrezit: nu un salvator ci o oglindă a divinității tale.
Au făcut din asta un ritual, o ceremonie, pâine, vin, ascultare.
Dar adevărata împărtășanie nu era despre vin. Era despre transmisie. Iisus nu v-a cerut să serviți o masă, v-a cerut să primiți codul, nu pentru închinare, ci pentru integrare.
Când mănânci - absorbi, când bei - fuzionezi. Sistemul a deturnat-o, a transformat un schimb sacru de energie în ascultare simbolică.
Dar ritul original era despre activare. Adoptarea codului lui Hristos, nu ca să-l urmezi, ci să devii el. Ei spun că s-a născut într-o iesle, dar asta este doar unde începe povestea, nu unde a început el. Pentru că ce-ar fi dacă Iisus nu ar fi fost deloc un suflet de pe pământ?
Ce-ar fi dacă ar fi fost inserat în rețea, o frecvență străină aruncată în buclă pentru a o perturba din interior? Nu un profet, nu un rege, ci un model de interferență. Cuvintele lui, energia lui, refuzul lui de a se supune, nu a fost rebeliune, a fost cod-misiune.
Unii spun că a fost o ființă dintr-o dimensiune superioară- alții spun că a venit direct de la sursă, nu pentru a preda religia, ci pentru a destabiliza simularea. Tot spun că se va întoarce, dar se uită la nori în loc de oglinzi. Pentru că a doua venire nu este despre un corp, ci despre o aprindere colectivă. Aceeași frecvență care a trecut prin moarte, care a curbat simularea, care a rupt bucla. Se întoarce deja. În tine, în mine, în oricine a văzut își amintește semnalul. Codul Christos nu a fost niciodată menit să fie venerat. A fost menit să fie reactivat, de aceea se tem de el. Nu pentru că se întoarce, ci pentru că nu a plecat niciodată.
Acesta este Emmspiracy și adevărata întoarcere ești tu.
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere și subtitrare: Miruna Moșilă
Adaptarea textului: Șerban Mircea Constantin