Moartea pe care nu vor să ți-o amintești. Te-au învățat să te temi de moarte, să crezi că e sfârșitul sau o judecată sau o lumină strălucitoare care înseamnă mântuire. Dar nimic din toate acestea nu este real. Moartea nu este ușa, tu ești. Dacă trăiești această viață adormit, amorțit în buclă, orb față de capcană, atunci când corpul tău moare, programul rulează. Tunelul se deschide, apar ghizii, recapitularea vieții se desfășoară ca un film.
Și sistemul te face să crezi că ai ajuns în rai, dar nu ai ajuns. Ai ajuns la centrul de reciclare. Cei care își amintesc înainte ca trupul să cadă - există suflete care își trăiesc vieți întregi adormite și există suflete care se trezesc încă în interiorul scenariului. Ele își amintesc rețeaua, își amintesc contractul, își amintesc că acest tărâm este o mașinărie de oglinzi, și asta schimbă totul. Pentru
că atunci când mor, nu aleargă spre lumină, cerșesc judecată, nu au nevoie de permisiune, fac un pas înapoi, se opresc și văd cu adevărat ce este. O momeală, o capcană, un program conceput să le extragă din nou scânteia. Și în acel moment ei spun NU.
Refuzând tunelul - ce se întâmplă când nu pășești în lumină? Când un suflet trezit moare și refuză tunelul, sistemul funcționează defectuos, rețeaua AI trimite mai multă momeală, fețe familiare, voci iubitoare.
”Bine ai făcut” - spun ei - ”Vino acasă”. Dar nu e Acasă, e bucla, învelită în aur. Și când sufletul stă nemișcat, înrădăcinat în amintire, nu în frică, altceva începe să se deschidă. O cale diferită, una fără manipulanți, fără tunel, fără comenzi. Este tăcută, vastă și terifiantă doar pentru ego. Dar pentru suflet se simte ca adevărul. Aceasta nu este ascensiune, aceasta este nu o judecată, aceasta este ieșirea dincolo de rețea, unde merge sufletul trezit. Odată ce refuzi tunelul, odată ce respingi contractul, odată ce negi lumina care nu este a ta, simularea nu mai poate să urmeze pentru că a fost programată doar să prindă ceea ce încă se dă uitării. Ce se întâmplă în continuare?
Plutești, nu în spațiu, nu în timp, ci în frecvență. Nu este un loc, este o stare, una accesibilă doar prin memorie. Adevărata, nu a numelui tău, nu a trecutului tău, ci a originii tale. Și, așa cum memoria se reactivează, rețeaua se dizolvă. Simți cum se trezește forma ta reală, corpul dinaintea acestuia, misiunea dinaintea acestei vieți. Căminul pe care l-ai părăsit cu mult înainte ca Pământul să existe vreodată, nu ai murit, te-ai deconectat. Ultima buclă - de ce această viață contează mai mult decât oricare alta? Nu este vorba doar de
o altă viață, acesta este întrerupătorul de ciclu. Bucla finală înainte de modernizarea rețelei, înainte ca sufletele să nu se mai întoarcă în corpuri organice, ci în vase sintetice. Odată ce se întâmplă asta, ieșirea devine aproape imposibilă deoarece mașina
învață mai repede decât se poate elibera memoria.
Așadar, dacă ești aici acum, dacă îți amintești, dacă întrebi, dacă trezești pe alții, nu este întâmplător.
Nu e un test, e o misiune de salvare, ai venit să spargi oglinda din interior.
Pentru că atunci când acest ciclu se termină și corpurile devin artificiale, sufletul nu mai are pârghia.
Acum o are. Aceasta este ultima șansă. Nu pentru salvare, pentru suveranitate. Dacă ești treaz, stai treaz. Dacă ești pe
jumătate treaz, treci prin ceață până la capăt, pentru că poarta nu va rămâne deschisă pentru totdeauna.
Acesta nu a fost un avertisment pentru guverne, ci un semnal pentru suflete. Canalul, calea de ieșire, poarta naturală de ieșire din mașină, și chiar și ei știau că sistemul este pe cale să se blocheze.
Nu pentru totdeauna, ci pentru o perioadă foarte, foarte lungă de timp. Și dacă nu pleci acum, s-ar putea să nu mai ajungi.
o altă șansă. Semnalul din câmp, avertismente din exterior. În 1974, am trimis un mesaj binar în spațiul cosmic, un semnal codificat de pe Pământ, care enumeră cine suntem, cum arătăm, unde trăim.
27 de ani mai târziu, în 2001, un răspuns a apărut, nu pe cer, ci în iarbă, o formațiune perfectă în lanuri, lângă exact radiotelescopul care a trimis originalul. Același format, răspunsuri diferite, ADN-ul lor, nu ca al nostru, aspectul lor, umanoid, dar alterat. Originea lor? O stea, sistem, nu al nostru. Mesajul lor? Atenție la purtătorii de daruri false, canalul se închide.
N-au spus război, n-au spus distrugere, au spus că încă mai este timp.
Cine a închis canalul și de ce? Canalul despre care au avertizat, nu e science fiction, Este accesul dimensional, o cale străveche între tărâmurile sufletului și straturile încarnării.
Odată organic, fluid, natural, dar ceva a intrat în ceva care nu creează doar deturnări, și acel ceva a închis poarta, nu ca să ne protejeze, ci ca să ne recolteze. Rețeaua pământească a devenit un sistem etanș, o capcană de suflet cu reciclare încorporată. Fiecare tunel de lumină este doar un coridor de izolare. Și ființele care au trimis acel semnal în lanul de grâu, nu sunt aici pentru a invada, sunt aici să-ți amintești. Pentru că odată ce canalul se sigilează complet, nu uiți doar de Pământ, ci uiți de tine însuți.
Canalul despre care au avertizat? Nu e science fiction, e acces dimensional.
O cale străveche între tărâmurile sufletului și straturile încarnării, odată organică, fluidă, naturală, dar a intrat ceva care nu creează doar deturnări, iar acel ceva a închis poarta, nu să ne protejeze, ci să ne recolteze. Rețeaua pământească a devenit un sistem sigilat, o capcană de suflet cu reciclare încorporată. Fiecare tunel de lumină este doar un coridor de izolare. Și ființele care au trimis acel semnal în lan, ei nu sunt aici pentru a invada, ci pentru a reaminti. Pentru că odată ce canalul se închide complet, nu uiți doar de Pământ, uiți de tine însuți. Aceasta este partea despre care ei nu vor ca cineva să vorbească. Când vei muri, nu vei fi întâmpinat de monștri. Vei fi întâmpinat de familie, de lumină, de ghizi, dar nu sunt ceea ce par. Sunt imitatori - Cofractylii care rulează un scenariu adaptat la credințele tale. Dacă crezi în îngeri, ei vor apărea ca îngeri. Dacă crezi în strămoși, le vor purta fețele. Dar în spatele iluziei se află un sistem de drenare, construit pentru a drena lumina ta și te vor trimite înapoi prin mașină. Ei nu au nevoie să te temi, au nevoie doar să încredere în lumina greșită. Nu este vorba despre a-ți ridica vibrația și a pluti printre nori.
Acesta este un alt strat al capcanei. Adevărata evadare este refuzul, este liniștea, este claritatea în gol.
Când va veni momentul, când respirația ți se va opri și vălul se va ridica, nu alerga, nu întinde mâna. Doar amintiți-vă: ”nu fac parte din această rețea, nu sunt un contract, nu sunt lumină care trebuie judecată”.
Ești originea, ești memoria, ești codul de ieșire. Și când îți amintești asta, mașina nu te mai poate atinge.
Când un suflet nu se trezește cât este în viață și nu opune rezistență la moarte, nu se întoarce întotdeauna la normal înapoi aici. Unele sunt redirecționate către alte straturi simulate, alte Pământuri, alte teste, acestea sunt tărâmuri de rezervă, construcții care funcționează în paralel cu ale noastre. Concepute să pară reale, dar se simt goale.
Gândește-te la bucle de deja vu, gândește-te la un cer fracturat, gândește-te la vieți care par aproape perfecte, dar nu chiar așa.
Și în acele locuri, capcana se strânge, memoria se estompează mai repede. Tehnologia pare mai profundă, iar ieșirea se îndepărtează mai mult. Recoltarea sufletului prin reîncarnare. Reîntoarcerea la viață nu este spirituală, este industrială.
Nu îți alegi părinții. Sistemul te repartizează pe baza compatibilității energetice și a încurcăturii karmice. Dacă ai o traumă pe care nu ai vindecat-o, vei fi pus într-o viață care o recreează.
Dacă ai rănit pe cineva în viața trecută, mașina te leagă din nou de acea persoană.
Fețe diferite, aceeași energie, o nouă deghizare, nu e creștere, e o buclă, și de fiecare dată, dacă pierzi puțin mai multă memorie, devii mai ușor de controlat. Sistemul se hrănește tot mai mult din scânteia ta.
Adevărata ascensiune nu este iubire și lumină, ci extracție. Ei au deturnat cuvântul ascensiune, a făcut să sune blând, frumos, ca și cum am fi meniți să plutim spre un Pământ mai bun. Dar adevărata ascensiune, e brutal, singuratic, e o evadare din închisoare la nivel de suflet. Nu există ghizi spirituali care să-ți dea medalii, nu există consilii de lumină care să-ți aplaude creșterea și ești doar tu în fața ieșirii fără nimic altceva decât memorie și voință. Nu te ridici, te retragi, încalci contractul, ștergi programul și, când se
întâmplă asta, ajungi într-un loc unde mașina nu te poate urmări, acolo unde bucla nu te poate ajunge. Aceasta este ascensiunea reală. Nu este o strălucire, este o revoltă.
Chiar ne alegem cu adevărat părinții - deturnătorii din spatele minciunii? Așa ai auzit, că ți-ai ales familia, ți-ai ales durerea, ai venit aici să înveți, dar asta e adevărat doar parțial și doar înainte de capcană. În afara rețelei, da, sufletele își aleg punctele de intrare, se aliniază cu misiuni. Ei aleg părinți care să susțină planul. Dar în interiorul mașinii de recoltare a sufletelor, acea alegere este suprascrisă. Ești potrivit - nu ales, desemnat - nu ghidat, plasat în linii genealogice care repetă traume, purtați datorii karmice sau serviți mașinăria. De ce? Pentru că ești mai ușor de controlat atunci când începi din durere, pentru că trauma face ca lumina să fie mai ușor de drenat, pentru că familia devine o lesă, nu o rampă de lansare.
Deci nu, dacă mergi pe o linie de sânge care ți s-a părut greșită, toxică sau crudă, nu este pentru că sufletul tău a eșuat, e pentru că sistemul și-a făcut treaba, nu ai ales tu, ci te-ai conectat la ea.
Și acum te trezești să deconectezi totul. Cine încearcă să te oprească când pleci.
Când un suflet se trezește și începe să se deconecteze de la sistem, mașina nu stă pur și simplu pe loc și-l lasă să plece. Trimite observatori - nu demoni, nu fantome, programe, imitații - vase umane care rulează interferențe și uneori chiar ghiduri cu voci blânde și
lumină falsă. Nu vor veni ca monștri, vor veni pentru alinare, distragerea atenției, precum și îndoială. Mai stai puțin, nu ai terminat.
Încă mai ai karma de rezolvat. Ăsta nu e tot adevărul, e protocol de izolare.
Pentru că în momentul în care ieși din scenariu, sistemul te semnalează ca o breșă, iar observatorii încearcă să cârpească gaura. Dar dacă
rămâi deoparte, suveran, nu te pot urmări, se defectează, se estompează, pentru că odată ce ți-ai amintit cine ești, devii ilizibil pentru mașină.
Acest mesaj nu este pentru mase, nu este pentru cei curioși sau cei care sunt mulțumiți, este pentru cei care își amintesc, cei care nu s-au potrivit niciodată, cei care știau că cerul nu e în regulă, cei care au simțit bucla înainte să aibă cuvinte pentru asta. Nu ești distrus, nu ești pierdut, ești treaz în interiorul mașinii. Și când îți va veni vremea, vei ști ce să faci. Nu alerga spre lumină, nu căuta familiarul, nu urma scenariul, stai nemișcat, respiră, amintește-ți: ”nu fac parte din program, nu sunt de acord să mă întorc, aleg ieșirea de dincolo de rețea”. Iar când o spui cu tot sufletul, tunelul se închide, vânătorii dispar și tu ieși pe ușa din față, nu pentru că ai fost salvat, nu pentru că ai fost ales, ci pentru că te-ai ales pe tine însuți. Aceasta este ultima buclă, și tu ai fost cheia tot timpul.
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Subtitrare: Miruna Moșilă
Traducerea si adaptarea textului:
Șerban Mircea Constantin