Pe 12 decembrie 1972, baroneasa Marie Helene Rothschild, a găzduit ceea ce elita a numit un bal suprarealist.
Dar oaspeții au înțeles adevăratul nume: un ritual la vedere.
Invitația a fost tipărită invers, necesitând o oglindă pentru a fi citită, ceea ce nu era ciudat, acesta era protocolul de inițiere.
Oglinda este simbolul inversiunii, răsturnării și adevărului ascuns.
Fiecărui oaspete i s-a spus, înainte de a intra, că trebuie să descifreze calea de intrare.
Numai asta îți spune despre ce a fost vorba.
O adunare de linii genealogice care efectuează un ritual vizual deghizat în artă.
Oamenii vorbesc mereu despre măști inspirate din Dali, dar niciodată nu întreabă.
De ce acele măști?
De ce acea imagerie?
Coarnele, cuștile, membrele dezmembrate, fețele lipsite de expresie.
Acestea nu erau costume, acestea erau roluri.
Fiecare mască reprezenta o casă, o datorie sau o putere.
Măștile de tip cușcă nu erau ținute aleatorii.
Ei reprezentau pe cei aliniați cu rolurile de control, cei care mențin sistemul intact din spatele cortinei.
Măștile de păpușă simbolizau forma liniei genealogice pentru ascultare, familiile care slujesc fără a pune întrebări.
Măștile din coarne de cerb marcau liniile de vânători, executorii care urmăreau paza și înlăturau amenințările din umbră.
Și măștile cu fața în mână?
Acestea reprezentau privitorii, observatorii tăcuți care erau martori la tot și interveneau doar atunci când ordinul o cere.
Era o hartă vie a Cine răspunde Cui.
Nu se jucau de-a costumația, ci semnalau ierarhia.
Masa care îi sperie pe toți online, cea plină de păpuși sparte, schelete, organe false - majoritatea oamenilor presupun că era artă.
Nu era, reprezenta vechile contracte de linie genealogică.
Corpurile care se prăbușeau erau simboluri ale unor linii care își pierduseră puterea.
Păpușile sparte erau liniile genealogice care au fost forțate să dispară sau să se contopească.
Elitele cinau pe cadavrul propriei istorii.
Ei spun întotdeauna adevărul în simboluri.
Salvador Dalí nu a fost acolo pentru că era suprarealist, ci pentru că era un pictor din linie genealogică.
Un artist angajat de familii de elită pentru a le codifica ritualurile în picturi.
Dalí nu a pictat vise, ci amintiri.
Și i-au folosit mintea ca pe o cameră de filmat.
Ceea ce de fapt sărbătoreau, aceasta este partea pe care nimeni nu o menționează vreodată.
1972 nu a fost întâmplător, ci marchează din punct de vedere istoric sfârșitul vechiului ciclu de recoltare.
Începutul rețelei monetare sintetice, transferul puterii de la monarhii către familiile bogate.
Primii pași în finanțele digitale.
Primele experimente globale de urmărire a populației.
Trecerea în era aparențelor, cunoscută pentru faptul că iluzia depășește adevărul.
Balul acela a fost un ritual pentru a pecetlui ciclul.
Măștile nu erau doar înfiorătoare, erau sigilii.
De ce au permis fotografiile?
Ați observat, dragilor, cum elita nu permite niciodată camerelor de filmat să intre în ritualurile lor reale?
Dar aceasta: fotografiată, distribuită, publicată.
De ce?
Pentru că acesta nu era un ritual pentru ei.
A fost un ritual pentru noi.
O vrajă de proiecție în masă: ”Uită-te la mască, nu te uita în spatele ei”.
Era elita care îi spunea lumii că ”Operăm prin simboluri, descifrează-ne dacă poți”.
Și de aceea facem acest episod.
Cine a participat?
Lista reală, nu cea publică.
Lista publică a participanților seamănă cu o petrecere cu cocktailuri, câteva băuturi răcoritoare, niște designeri, câțiva aristocrați cu nume de familie duble.
Dali, cel obișnuit.
Dar aceea era lista de momeală.
Cea arătată revistelor și jurnaliștilor, ca publicul să creadă: ”Oh, e doar o petrecere artistică nonconformistă”.
Adevărații participanți nu erau oamenii, ci casele.
Fiecare persoană de acolo reprezenta o linie genealogică, o structură de putere sau un loc într-un consiliu invizibil.
Iată defalcarea pe care nu au dezvăluit-o niciodată.
Familii ale sistemului bancar, nu bancheri, familiile de sânge care controlează băncile centrale și sistemele internaționale de credit.
Cei care au moștenit vechile modele venețiene și le-au ascuns sub finanțele globale.
Linii nobiliare europene.
Nu monarhii, ci cei care îi controlau pe monarhi.
Case (familii) antice legate de tratate funciare, alianțe matrimoniale și vechi rute ale cruciaților.
Ordine ezoterice, familii legate de rămășițele rozicruciene, cavaleri de Malta, linii divizate ale templierilor și școli ale misterelor care nu au dispărut niciodată, ci au devenit doar private.
Arhitecții tehnologiei timpurii, nu computerizată încă, dar finanțe digitale, modelare predictivă, științe comportamentale timpurii, și experți în război psihologic, Cei care au construit versiunea de supraveghere din anii 1970.
Dinastii farmaceutice.
Oamenii cred mereu că familiile petroliere conduc lumea.
Liniile genealogice farmaceutice dețin cheile vieții, morții, bolii și tratamentului.
Controlorii mass-media, consiliul executiv, directori și moștenitori ai primelor grupuri media care aveau să modeleze controlul narativ global.
Fiecare persoană era un reprezentant, nu un invitat.
Nu a fost o petrecere.
A fost un conclav.
Îmbrăcat într-un suprarealism, astfel încât lumea să nu înțeleagă niciodată ce era cu adevărat.
Majoritatea oamenilor cred că balul suprarealist a fost simbolic.
Nu a fost doar simbolic.
A fost legislativ, spiritual și politic.
Trei decizii fundamentale au fost luate în acea noapte.
Au existat trei pacturi care au modelat următorii 50 de ani.
Primul pact - divizarea prin mass-media.
Au împărțit lumea mass-media emergentă ca nobilii medievali care împărțeau pământurile.
Rețele de televiziune, grupuri radio, ziare, reviste.
Familiile au decis cine va controla, ce regiune și ce narațiune.
Acesta este motivul pentru care fiecare instituție independentă media de astăzi poate fi urmărită, prin fuziuni sau achiziții, până la una dintre aceste case (familii).
Balul era harta.
Pactul era semnătura.
Pactul doi - îngrădirea energetică.
Aceasta a fost noaptea în care au pecetluit soarta tehnologiei energetice pentru o întreagă eră.
Orice în exterior, combustibili fosili și nucleari, blocați, suprimați, îngropați.
Tehnologia scalară, energia de rezonanță, acustică cristalină, conducția eterică, recoltarea atmosferică - toate lucrurile la care a sugerat Tesla au fost oficial sigilate.
Nu voiau energie gratuită.
Ei doreau să controleze dependența.
Și astfel au ales cronologia.
Avem energie scumpă, războaie pentru resurse, poluare și o planetă distrusă.
Pactul trei - era psihologică.
Acesta a fost cel mai important acord dintre toate.
Și-au dat seama că puterea fizică - armatele, granițele, războaiele - erau depășite, flagrante, dezordonate, ușor de urmărit.
Așa că au trecut la o nouă eră - putere psihologică, influență în loc de forță, narațiune în loc de arme, distragere a atenției în loc de lanțuri.
Publicitatea ca hipnoză, divertismentul ca sedare, politică identitară gestionată, programare emoțională extremă.
Aceasta a fost nașterea controlului mental modern, iar ei l-au pecetluit cu o mascaradă.
De ce contează acum?
Ciclul se încheie.
Balul suprarealist nu a fost întâmplător.
A avut loc la sfârșitul unui ciclu de 50 de ani.
Un ciclu al mass-media, banilor și influenței psihologice.
Și acel ciclu se prăbușește chiar acum.
Tot ce au construit în noaptea aceea se dărâmă.
Presa pierde controlul, băncile se clatină, alianțele mai vechi se desfac.
Ritualurile lor sunt divulgate, simbolurile lor sunt decodificate, secretul lor se destramă.
Termenul lor se împuținează.
Oamenii cred că informația îi expune.
Nu este vorba de informații.
Este expirare.
Ciclul este literalmente pe cale să se încheie.
Din 1972 până în 2025, o perioadă de 50 de ani fără cusur.
Începutul și sfârșitul aceleiași vrăji.
Sistemul lor de măști, ierarhia lor, era lor psihologică, dominația lor prin iluzie.
A funcționat doar în epoca în care lumea credea în mască.
Acum masca cade și când masca cade, la fel cade și vraja.
Ce se întâmplă când vraja se rupe?
Ăsta e capitolul pe care îl pierzi, dragă.
Lucrul pe care ei nu vor ca oamenii să-l realizeze niciodată este că fiecare ritual are două fațete.
Legarea și dezlegarea.
Balul suprarealist a fost un ritual de legare.
Ei folosesc măști, roluri, simboluri și inversiuni pentru a pecetlui un ciclu de control.
Dar când ciclul se termină, începe dezlegarea și trăim chiar acum în era dezlegării.
Iată ce înseamnă asta.
Ierarhia lor își pierde din putere.
Măștile nu au nicio putere atunci când oamenii recunosc fața din spatele lor.
Sistemele de simboluri se prăbușesc atunci când publicul începe să le decodeze.
Liniile genealogice nu își pot proteja influența.
Odată ce ciclul ritualului se încheie, structura de putere a liniei genealogice slăbește.
Își pierd autoritatea spirituală, politică și narativă.
Secretele nu-i mai protejează.
Puterea lor nu a fost niciodată doar bogăția.
Era secretul.
Când secretul eșuează, structura se cutremură.
Sistemele lor de control au probleme.
Vezi asta peste tot.
Narațiunile media se destramă.
Politicieni expuși și vedete care funcționează defectuos.
Elitele intră în panică publică, iluzia se destramă.
Observatorii își pierd vălul.
Descendențele observatorilor, cele din spatele măștilor care îmbunătățesc fața, nu au fost niciodată menite să fie văzute.
Acum sunt vizibile.
Oamenii le simt.
Oamenii văd tipare.
Oamenii recunosc o influență care înainte era ascunsă.
Când observatorii pierd invizibilitatea, jocul se termină.
Omenirea iese din era psihologică.
Următoarea epocă nu este a lor.
Este epoca demascării, a dezvăluirii și a revenirii memoriei adevărului.
Acesta este capitolul pe care niciun istoric nu-l va scrie vreodată.
Niciun jurnalist nu-l va atinge vreodată.
Și niciun documentar nu va recunoaște vreodată existența sa.
Pentru că acesta este momentul în care ritualurile lor private, scandalurile private, certurile private și eșecurile private încep să iasă la suprafață.
Când un ciclu ritualic se termină, crăpăturile nu rămân curate.
Au scurgeri.
Și iată ce s-a dezvăluit.
Rivalitățile dintre familii pe care le-au ținut ascunse.
Toată lumea crede că elita este unită.
Nu sunt.
Sunt împărțiți în facțiuni, case care se urăsc mai mult între ele decât urăsc publicul.
La balul suprarealist, anumiți invitați nu ar fi stat unul lângă altul, nu din cauza modei, ci din cauza unor trădări străvechi.
Au fost case care au rupt pacturi matrimoniale, case care au furat moștenitori, case care și-au sabotat afacerile reciproce, case care s-au luptat pentru accesul la un artefact.
Da, există un artefact.
Case care au încercat să se șteargă reciproc din genealogii.
Și măștile nu erau doar simbolice.
Erau de camuflaj.
Pentru că nu voiau ca privirile nepotrivite să se întâlnească prin cameră.
Noaptea aceea a fost o cameră plină de ranchiună tăcută.
Ritualul pe care îl pretind ei că a fost artă.
Exista o cameră în care niciun fotograf nu avea voie să intre.
Nicio imagine nu a supraviețuit.
Nu era suprarealism, era un teatru al succesiunii.
Ritualul în care moștenitorilor li se încredințează simbolic influența asupra regiunilor, industriilor și instituțiilor.
Oaspeții care au intrat în acea cameră în acea noapte nu au mai dus niciodată o viață normală și au fost obligați să se căsătorească prin aranjament.
Companiile moștenite în momente suspect de convenabile și-au schimbat brusc carierele spre politică sau finanțe.
Au devenit nume cunoscute fără să aibă talentul necesar pentru a justifica acest lucru.
Această cameră era camera de transfer al puterii, locul în care următorii 50, ca funcții de conducere, erau aleși în liniște.
Oaspeții care nu au fost invitați din nou.
Câțiva oaspeți au plecat în acea seară în rușine, nu zgomotos, nu public, dar definitiv.
Aceștia au fost cei care au încălcat protocolul ritualic.
Cineva a rostit un nume care nu ar trebui niciodată rostit cu voce tare.
Cineva s-a apropiat de un observator fără să fie invitat.
Cineva și-a scos o parte din mască, cineva a fost prins dând târcoale în galeria sigilată.
Acei oameni au dispărut complet din cercurile elitiste.
Unii s-au mutat la țară.
Unii au avut accidente, alții pur și simplu au dispărut din existența publică.
Balul suprarealist nu a fost doar o petrecere, a fost un test și unii l-au picat.
Simbolul care nu ar fi trebuit niciodată fotografiat.
O fotografie de la eveniment, mereu distribuită, niciodată explicată, arată o arcadă decorată cu ochi, chei și litere inversate.
Arcada aceea nu era un ornament, ci un indicator al portalului liniei genealogice.
Un simbol care nu ar fi trebuit niciodată să fie surprins de cameră.
În lumea lor, ochiul înseamnă că ești observat, cheia înseamnă că ți se permite, inversiunea înseamnă că aparții ordinii ascunse.
Faptul că fotografia există, nu a fost o greșeală.
Aceea a fost o scurgere de informații.
O rebeliune tăcută din partea cuiva din interiorul cercului.
Cineva voia ca lumea să vadă.
Secretul care a rupt ciclul.
Iată adevăratul scandal, dragilor, cel pe care nimeni altcineva nu-l știe.
Una dintre casele de la balul acela a făcut ceva de neiertat: a rupt un pact între generații.
Nu s-au căsătorit în linia de sânge desemnată, nu și-au oferit aerul.
Ei nu și-au predat descendența ritualului genetic.
Și din cauza acelei trădări, sigiliul de 50 de ani s-a rupt mai devreme.
De aceea totul se destramă acum, nu pentru că publicul s-a trezit.
Nu pentru că internetul i-a expus, ci pentru că o casă de elită a spus ”Nu, nu vom continua ciclul”.
Și odată ce cineva o rupe, vraja se prăbușește.
La sfârșitul nopții, unul dintre descendenții observatorilor ar fi rostit o frază care a fost auzită întâmplător și apoi rapid ascunsă.
În 50 de ani am returnat măștile focului, 1972, 2022, 2025, exact 50 de ani.
Acesta nu a fost doar sfârșitul unui ritual.
Era sfârșitul erei măștilor lor.
Sfârșitul secretului lor, sfârșitul capacității lor de a se ascunde în spatele simbolurilor, sfârșitul monopolului lor asupra liniei genealogice.
Demascarea a început deja, și iată ironia despre care nimeni nu vorbește vreodată.
Balul suprarealist nu a fost periculos din cauza a ceea ce s-a întâmplat în noaptea aceea, ci din cauza a ceea ce s-a întâmplat după.
Aceste familii se bazează pe unitate.
Ritualuri de genul acesta depind de rolul fiecărei case.
Prezentare, aliniere, mascare, cooperare.
Dar o casă a refuzat să continue ciclul în anii care au urmat, nu într-un mod ritualic dramatic, dar prin decizii de afaceri, alianțe rupte, căsătorii care nu au avut loc, parteneriate care s-au destrămat, și loialități politice care s-au schimbat.
Un refuz tăcut, o ruptură privată.
Nu a dărâmat sistemul peste noapte, dar le-a făcut ceva mult mai rău.
A fracturat masca.
Pentru că puterea lor nu provenea niciodată doar din bogăție, ci dintr-un front unit, un zid de familii care se mișcau împreună în culise.
Odată ce o casă a ieșit în față, chiar și puțin, restul nu s-au mai putut ascunde în spatele simbolismului, secretului și iluziei.
Atunci au început crăpăturile.
Controlul presei a început să scadă, finanțele au intrat în haos.
Dinastiile lor politice și-au pierdut stabilitatea, influența lor culturală a slăbit.
Imaginea lor publică a devenit fragilă, limbajul lor simbolic a încetat să funcționeze, și internetul - chiar lucrul pe care încercau să-l controleze - a început să le expună instantaneu tiparele.
Era măștilor nu s-a încheiat pentru că cineva le-a demascat.
Nu a căzut pentru că oamenii au devenit mai deștepți.
A căzut pentru că unitatea lor s-a dizolvat, iar ritualurile lor nu au putere fără consimțământul colectiv.
Balul suprarealist a simbolizat ultimul moment în care au stat împreună, mascați, coregrafiați, aliniați.
Totul după aceea a devenit dezarticulat.
Când am ajuns în 2022, 2025 sau 50 de ani mai târziu, masca nu a fost scoasă.
Pur și simplu a putrezit, pentru că atunci când o casă rupe simetria, întreaga vrajă își pierde structura, și de aceea vezi ceea ce vezi acum.
Politicienii se clatină, instituțiile se prăbușesc.
Povești care destramă familii și le întorc unele împotriva altora.
Simbolurile își pierd puterea, sistemul se canibalizează pe sine.
Finalul balului suprarealist nu este un scandal.
Este o metaforă pentru ceea ce se întâmplă astăzi.
Au construit o lume pe măști, iar acum măștile nu se mai potrivesc și toată lumea le poate vedea fețele reale.
Ăsta e finalul, nu ficțiune, nu fantezie.
Doar adevărul.
Un ritual care odată simboliza unitatea lor, acum marchează momentul în care aceasta s-a destrămat în tăcere.

https://emmspiracy.com

https://www.youtube.com/@Emspiracy

https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork

Traducere, adaptare și sincronizare: 
Mircea Constantin Șerban