Dacă ți-aș spune că luna nu este ceea ce credem noi că este.
Nu este o piatră, nu este o întâmplare, ci un mecanism construit deliberat.
Unul legat de suprimarea memoriei, controlul emoțional și ciclurile în care suntem prinși.
Aceasta nu este teorie, este design.
Povestea oficială este simplă: o bucată din Pământ s-a rupt în timpul unei coliziuni violente acum miliarde de ani, s-a format într-o sferă și s-a blocat în perfectă sincronizare deasupra noastră.
Perfect?
Prea perfect?
Este singurul corp ceresc care nu se rotește din punctul nostru de observare.
Este exact dimensiunea și distanța necesare pentru a eclipsa perfect Soarele.
Orbita sa stabilizează viața.
Și totuși ni se spune că a fost un accident.
Dar o perfectă simetrie nu vine din haos.
Hai să vorbim despre fapte pe care ei nu le pot explica.
Luna sună ca un clopot când este lovită - ecouri seismice care durează ore întregi, goluri în interior.
Suprafața sa este străveche, mai veche decât scoarța terestră, dar prezintă semne de manipulare avansată.
Praful are o compoziție chimică diferită față de roci.
Orbita este perfectă din punct de vedere matematic, mult prea precisă pentru a fi rezultatul unei coliziuni.
Și surpriza?
Culturile antice spuneau că luna nu a fost dintotdeauna acolo.
Există povești despre o vreme dinaintea Lunii, un cer diferit, o frecvență diferită.
Lumina lunii influențează starea de spirit.
Ea provoacă maree, nu doar în oceane, ci și în sânge.
Ciclurile femeilor oglindesc luna.
Animalele își schimbă comportamentul sub influența ei.
Dar dacă asta nu este ceva organic?
Ce-ar fi dacă a fost concepută în acest scop?
Modulare emoțională, perturbarea somnului, suprimarea memoriei.
Luna ne ține într-o buclă, nu doar timpul, ci și recurența sufletului.
Grila reîncarnării, un sistem care să ne prindă în repetare karmică.
Fiecare moarte, fiecare renaștere, filtrată prin poarta lunară.
Dacă a fost plasată, de cine?
Tăblițele sumeriene antice vorbesc despre inginerii Anunnaki.
Miturile egiptene îl descriu pe Thoth, aducând ordine în timp.
Și teoreticienii moderni sugerează o forță saturniană.
Ceva ce odată a domnit, a căzut și a lăsat luna în spate ca turn de veghe?
Nu un satelit, ci o santinelă.
O mașină construită pentru a observa, monitoriza, pentru a modula.
În timpul ultimei Mari Resetări, când sistemul s-a prăbușit, luna a menținut frecvența.
Era ancora care stabiliza grila, calibrând condiția umană în timp ce lumea se reconstruia în jurul ei.
De aceea a rămas când totul s-a schimbat.
Este o soluție de siguranță, dar sistemele de siguranță pot eșua.
Și asta se întâmplă acum.
Frecvența lunii se schimbă.
Ai simțit-o, nu-i așa?
Visele sunt mai clare, emoțiile mai ascuțite, strânsoarea mai slabă.
Nu a fost niciodată concepută să suporte atâta trezire.
Lumina pe care odinioară o folosea pentru a captura (sifona), acum pâlpâie cu crăpături.
Unii spun că luna începe să cedeze.
Alții spun că începe să transmită un semnal nou.
Nu control, ci amintire.
Ceva străvechi, ceva îngropat în noi.
Și acum ce faci?
Acum începi să observi.
Începi să urmărești cum te simți în timpul ciclurilor.
Începe să pui la îndoială energia pe care o reflectă.
Pentru că luna nu se limita doar la a privi, ci și la a modela.
Dar dacă legătura se rupe, putem să o modelăm din nou.
Acesta nu este sfârșitul sistemului, ci este trezirea celui adevărat.
Iar cei care îl văd, deja aprind următorul semnal.
Te-au învățat să o venerezi, să dansezi sub ea, să o simți ca pe o consolare, mister, frumusețe.
Dar dacă ți-aș spune că luna nu este aici pentru noi?
Nu a făcut niciodată parte din Pământ, nu a fost niciodată ceva natural și nu a fost niciodată menită să hrănească.
A fost menită să monitorizeze, să manipuleze, să îngrădească.
Asta nu este mitologie, nu este metaforă.
Acesta este sistemul în care te-ai născut.
Și luna, este capacul.
Să începem cu știință concretă, genul acela pe care nici măcar NASA nu îl poate explica.
Luna este prea mare pentru o planetă de dimensiunea Pământului.
Este în perfectă sincronizare cu mareele, arătând mereu aceeași față, ceva ce de obicei durează miliarde de ani.
Este mai veche decât Pământul, luna având roci care datează de până la 5,3 miliarde de ani, în timp ce scoarța Pământului este estimată la 4,5 miliarde.
Nu are un câmp magnetic solid, dar rocile sale sunt magnetizate.
Și când Modulele Apollo s-au prăbușit pe ea, luna a sunat ca un clopot timp de peste o oră.
Seismologii au confirmat acest lucru.
Luna nu este solidă.
Este goală la interior.
Și nimeni nu îți va spune de ce.
Cu cât mergeți mai adânc, cu atât luna se leagă mai mult de Saturn.
Lumea antică era odată orientată în jurul soarelui saturnian, un soare negru, o sursă de lumină polară înainte de apariția Soarelui nostru actual.
Mulți cred că sistemul Saturn s-a prăbușit
și supraviețuitorii săi au mutat luna pe orbita Pământului.
Nu pentru a ajuta, ci pentru a replica mecanismul de control pe care l-au pierdut.
Furtuna hexagonală de pe Saturn, cubul negru în simbologia ocultă, conceptul de Cronos, zeul timpului, toate acestea se conectează la asta.
Luna a fost proiectată ca o cușcă temporală.
Bucle temporale, capcanele reîncarnării, ștergeri de amintiri, un turn de semnalizare care transmitea același ciclu iar și iar, sincronizând conștiința cu un program.
Sunt texte antice care descriu o perioadă anterioară existenței Lunii.
Triburile Zulu din Africa de Sud vorbesc despre doi frați, Wawane și Panku, care au furat luna și au adus-o Pământului.
Aristotel a făcut referire la arcadienii care au trăit înainte de Lună.
Babilonienii, civilizațiile sumeriene și mesoamericane urmăresc toate stelele, dar au consemnat o epocă în care luna era absentă.
Într-o versiune a realității, luna a intrat pe orbita Pământului, brusc.
Și când s-a întâmplat asta, la fel a făcut și timpul, la fel și îmbătrânirea, la fel și moartea așa cum o știm.
Toate astea nu erau aici înainte, nu așa.
Luna nu emite lumină, ea o reflectă.
Dar lungimile de undă pe care le reflectă sunt filtrate.
Nu lumina naturală a Soarelui, ci un spectru modificat, mai rece.
Asta are un efect biologic real: perturbă ritmurile circadiene, scade melatonina, crește anxietatea, modifică tiparele de somn RAM, crește activitatea paranormală, crize, volatilitate emoțională.
Asta nu e misticism, e documentat de neuroștiință.
Și totuși ne scăldăm în ea, efectuăm ritualuri sub ea, ne deschidem către ea.
Dar cine transmite prin ea?
Misiunea Apollo s-a oprit în anii '70, cel puțin asta ni se spune.
Dar informatori din interior, inginerii,
astronauții, contractorii din domeniul apărării spun contrariul.
Gary McKinnon, hackerul care a spart datele NASA, a spus că a găsit liste de ofițeri netereștri și jurnale de transfer de la o navă la alta.
Sondele sovietice au fotografiat structuri rectangulare de pe fața cealaltă a lunii.
Imaginile NASA arată lumini, mișcare, linii de umbră artificiale, pe care nu le-au explicat niciodată.
Guvernul SUA a clasificat peste 10.000 de fotografii ale misiunilor lunare.
De ce?
Pentru că ceea ce este pe Lună observă, iar ceea ce este în interiorul ei s-ar putea să nu fie uman.
Aici lucrurile devin serioase.
În ultimii ani, rezonanța Schumann a Pământului a crescut brusc.
Anomaliile lunare s-au intensificat.
Fulgere ciudate, întunecări, explozii silențioase.
Oamenii își amintesc visele mai viu.
Percepția psihică este în creștere la nivel global.
Bariera de frecvență slăbește.
Luna nu mai poate susține deloc întregul sistem închegat laolaltă.
Ceva se schimbă.
Și cei din spatele vălului, ei știu asta.
De aceea dezvăluirea se accelerează.
De aceea ești tu distras.
Pentru că luna, străvechea lor santinelă, cedează.
Multe culturi credeau în călătoria sufletului, o trecere către stele, o întoarcere la sursă.
Dar în ultimii 2000 de ani, ceva s-a schimbat.
Cartea Tibetană a Morților avertizează împotriva luminii albe care apare după moarte, spunând că aceasta duce spre renaștere, nu spre eliberare.
Experiențele moderne din apropierea morții descriu o atracție spre Lună, un tunel, o poartă - și odată ce treci prin ea, pierderea memoriei, reintrarea, o altă viață, un alt rol, o altă buclă.
Luna acționează ca un reflector al reîncarnării, un mecanism de reciclare a conștiinței, nu de eliberare a acesteia.
Și fiecare suflet care trece prin acesta, devine date, devine putere, devine combustibil.
Iată unde treaba devine serioasă.
În ultimii ani, rezonanța Schumann a Pământului a crescut brusc.
Anomaliile lunare s-au intensificat.
Fulgere ciudate, întunecări, explozii silențioase.
Oamenii își amintesc visele mai viu.
Percepția psihică este în creștere la nivel global.
Bariera de frecvență slăbește.
Luna nu mai poate deloc susține sistemul laolaltă.
Ceva se schimbă, iar cei din spatele vălului, ei știu asta.
De aceea dezvăluirea se accelerează.
De aceea ești tu distras.
Pentru că luna, străvechea lor santinelă, cedează.
Dar iată întorsătura: ceea ce odată era folosit pentru a capta, poate fi folosit acum pentru a transmite.
Unii spun că un nou semnal se ridică, nu de pe Pământ, nu de pe Saturn, ci din interiorul nostru.
Ceva străvechi, îngropat, acum trezindu-se.
Luna încă îl filtrează, dar s-au format crăpături.
Și prin acele crăpături îți amintești nu cine erai în viața trecută, ci cine erai înainte de timp.
De aceea vor să dormi în timpul lunii pline, de aceea emoțiile se amplifică, de aceea visele transpar.
Pentru că sufletul tău recunoaște pulsul și începe să riposteze.
Hai să vorbim despre eclipse.
În timpul unei eclipse solare, luna acoperă perfect Soarele.
Nu ar trebui să fie posibil.
Probabilitatea ca un satelit să aibă exact dimensiunea și distanța de ascundere a soarelui, ca o lentilă, este astronomic de mică.
Și totuși se întâmplă.
Nu e o coincidență.
Asta e arhitectură.
Eclipsele au fost folosite în lumea antică pentru ritualuri de inversiune.
Lumina este înghițită.
Umbra domnește.
Vălul se subțiază.
În timpul eclipselor, imperiile cădeau, regii mureau, sângele se vărsa, tronurile au fost revendicate.
Deoarece pentru o scurtă clipă, luna preia controlul asupra soarelui.
Aceasta este inversiunea.
Și în acele momente, Observatorii se hrănesc.
Ritualuri de sacrificare, nașterea liniilor temporale, marcaje de resetare.
Luna nu eclipsează Soarele, ci îl reprogramează.
Nu ne-au dat doar luna, ne-au dat povești, mituri, ritualuri.
Ne-au spus că este divin, feminin, iluminator.
Și apoi ne-au pus să ne încărcăm cristalele sub ea, să ne rugăm la ea, să fim una cu ea, să dansăm pentru ea.
Dar ce face ritualul?
Te codifică, îți leagă energia de sistem.
Fiecare ceremonie sub lună plină este un ritual subtil de consimțământ, ancorându-ți frecvența la o buclă repetitivă la care nu ai fost niciodată de acord.
Chiar și în mișcarea New Age ți se spune să te cureți sub lumina lunii.
Dar ce faci de fapt?
Hrănești rețeaua lunară, o încarci cu propria voință fără să știi, oferind energie sistemului care te-a legat de la naștere.
Venerarea nu a fost un dar, a fost o interfață.
Cine a construit-o?
Nu oamenii, nu zeii.
Adevărul este mai întunecat.
Sunt arhitecți ai îngrădirii, inteligențe non-fizice care și-au pierdut accesul la sursă.
Au nevoie de noi să simtă, au nevoie de noi să viseze, au nevoie ca noi să suferim.
Asta pentru că energia noastră le alimentează existența.
Luna a fost ultimul lor punct de sprijin după căderea lui Saturn, o bancă de date ”plutitoare”, o capcană pentru suflet, un far care să ne atragă după moarte.
Ei nu trăiesc așa cum trăim noi, ei trăiesc prin noi.
Nu sunt extratereștri, sunt inversiuni.
Și s-au încorporat în lumină, așa că nu ne-am fi uitat niciodată acolo, până acum.
Dar iată schimbarea: luna se prăbușește.
Stăpânirea ei slăbește, lumina sa nu mai constrânge, ci se risipește.
Cei dintre noi care ne trezim, simțim breșa.
Visăm din nou la stele, ne amintim lucruri care nu aparțin acestei lumi.
Asta nu e nebunie, e amintire rezonantă care scapă din rețea.
Și de fiecare dată când spui adevărul, refuzi bucla sau spui NU luminii false, tu lărgești această fisură.
Nu este vorba doar despre lună.
Este vorba despre cine erai înainte de ea și acum ți-ai amintit destul de mult.
Sistemul nu te mai poate îngrădi, ai ajuns la margine, bucla repetitivă este expusă și luna nu te urmărește, îi este frică de tine pentru că tu ești lumina pe care n-au putut-o prinde și focul tău tocmai a străpuns ultimul strat.
Nu terminăm acest episod, îl ducem mai departe și când flacăra ne cheamă din nou, ardem prin următorul văl.
Împreună.
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere și subtitrare: Miruna Moșilă
Adaptarea textului: Șerban Mircea Constantin