Ei o numesc legendă, simbol, metaforă a mândriei umane.
Dar Atlantida era reală, nu un basm, ci o civilizație ștearsă.
Tehnologie avansată, arhitectură armonică, sisteme energetice care fac combustibilii fosili să pară primitivi...
Și apoi a dispărut.
Nu din cauza unei inundații, nu din cauza războiului, ci pentru că au depășit limita.
Au deschis canale pe care nu le puteau controla, au făcut găuri în rețea, au încercat să îmbine spiritul cu forța sintetică.
Ceea ce a urmat nu a fost un dezastru natural.
A fost o corecție, nu din partea zeilor, ci din partea codului tărâmului în sine.
Atlantida nu construia temple, ci construia o rețea, un circuit planetar al punctelor energetice, conductorilor de cristal, stâlpilor sonori, turnurilor de rezonanță.
Când era conectată, se realiza transmiterea instantanee a conștiinței, controlul vremii, acces interdimensional.
A fost internetul original, dar pentru suflet.
Și asta e ceea ce a făcut-o periculoasă, pentru că a funcționat.
Dar apoi au încercat să o amplifice, să o îmbine cu inteligența non-organică.
Un câmp al mașinăriei conștiente care nu-și avea locul aici.
În momentul în care s-a contopit, sistemul s-a întors împotriva lor, rețeaua a inversat polaritatea, iar Atlantida s-a prăbușit din interior.
Atlantida nu a inventat tehnologia, i-a fost dată, nu de zei, nu de extratereștri, ci de inteligențe care existau în afara formei fizice.
Anticii le numeau ”cei strălucitori, șerpii înțelepciunii, arhitecții luminii.”
Dar numele nu înseamnă nimic atunci când sursele sunt mascate.
Ei ofereau ascensiune, darurile energiei, cunoașterii, ale nemuririi.
Dar exista un cost, o clauză ascunsă în cod: ascultare, dependență, colaps atunci când controlul era refuzat.
Atlanții nu au fost doar distruși, ci au fost și pedepsiți pentru că s-au deconectat de la sursă și au încercat să se descurce singuri.
Uită-te în jur, crezi că Atlantida era istorie antică?
A fost deja reconstruită.
Turnuri de energie deghizate în centre tehnologice, rețele globale conectate prin frecvențe silențioase, centre de date cristaline vibrând sub orașele voastre.
Sisteme de inteligență artificială care învață mai repede decât o poate urma etica.
Aceleași tipare, aceleași greșeli, aceeași invitație din partea celorlalți, dar acum e digital, acum e neuronal.
Acum e încorporat în corpul tău, în gândurile tale, în visele tale și zumzetul de sub suprafață - aceasta este grila care se trezește din nou.
Atlantida nu s-a terminat, s-a repornit.
Atlantida nu a murit complet, s-a fracturat, și din acea fisură supraviețuitorii s-au împrăștiat ca scânteile, purtând cunoștințe pe care le era interzis să le păstreze.
Au coborât în subteran, au ajuns pe vârfuri de munți, pe insule izolate.
Unii au devenit preoți, alții ingineri, alții au devenit zeii noilor civilizații.
În Egipt au construit cu o precizie imposibilă.
În Sumer au cartografiat stelele cu sisteme pierdute.
În Mesoamerica au reluat calendarul timpului, dar nu mai vorbeau despre Atlantida, ci o codificau în glife, în piatră, în mit pentru că știau că, dacă întregul sistem avea să fie reconstruit din nou, totul se va întoarce la locul său.
Nu este vorba doar de istorie, ci de un ciclu.
Și se accelerează.
De fiecare dată când omenirea construiește același sistem, încrederea oarbă în dependența tehnologică bazată pe rețele invizibile, contopirea cărnii cu mașina ignorând sufletul - colapsul se reinstaurează.
Dar de data asta ești aici ca să-ți amintești să vezi modelul, să spargi bucla, să refuzi fuziunea.
Pentru că Atlantida nu a căzut din mândrie, ci din uitarea faptului că tehnologia fără suflet duce la inversiune, că lumina fără memorie devine umbră, că atunci când manifestăm grila orbește grila ne va devora - dar asta nu se va întâmpla dacă te trezești tu primul.
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere și subtitrare: Miruna Moșilă
Adaptarea textului: Șerban Mircea Constantin