Ți-au spus că un doppelgänger este doar o sosie, un dublu inofensiv, un străin cu chipul tău.
Dar strămoșii noștri nu vedeau lucrurile astfel.
În toate culturile și în toate epocile, a-ți vedea dublura nu era o coincidență, ci un blestem.
În mitologia nordică, era numit Vardøgr, un fel de dublu-fantomă care apărea în fața ta.
O umbră care imita acțiunile tale, dar venea din partea cealaltă.
În Egipt, era numit Ka, un dublu spiritual, un geamăn al esenței tale, lăsat în urmă atunci când sufletul se mișca între planuri.
Iar în folclorul germanic, dublul nu era doar o copie.
Era un semn prevestitor, iar dacă îl vedeai, moartea urma.
Încă mai cred că e doar o eroare.
Așadar, iată întrebarea pe care nimeni nu și-o pune.
De ce atât de mulți oameni spun că își văd dublura în public?
De ce pare greșit, chiar și atunci când pare corect?
Unii spun că sunt linii temporale paralele care se împletesc, alții îl numesc un ecou astral, un fragment al energiei tale care iese din scenariu.
Dar unii spun că este supraveghere, creată, implantată, ascunsă.
Ce se întâmplă dacă unele sosii sunt sintetice, clonate de programe negre sau generate de o conștiință artificială ca sistem de monitorizare?
Imitatorul tău, eroarea ta, observatorul tău, ai observat vreodată că ei nu vorbesc niciodată?
Pentru că nu ar trebui să o facă.
Să-ți vezi sosia nu e ca și cum ai vedea un străin, ci ca și cum ai vedea o oglindă fără sticlă.
Oamenii raportează o liniște bruscă, o reacție viscerală, timpul încetinește, ceva din interior care îți spune: ”Asta nu ar trebui să fie aici”.
Pentru că câmpul tău energetic știe, sufletul tău știe.
În momentul în care există două copii în același cadru, simularea se întrerupe.
În folclor întâlnirea cu dublura ta însemna moarte, dar nu întotdeauna fizică.
Uneori însemna un colaps psihic, o fractură a liniei temporale, o deconectare de la propria cale.
De ce?
Pentru că două versiuni ale tale nu pot coexista într-un singur fir, cu excepția cazului în care una a fost inserată artificial.
Cu cât analizezi mai mult, cu atât devine mai clar, nu toate dublurile sunt născute.
Unele sunt generate, în războiul astral sunt cunoscute sub numele de mimici, proiecții ale entităților care îți poartă înfățișarea pentru a se infiltra în vise, a fura încrederea și a aduna informații.
În cercurile de vizionare la distanță, acestea sunt numite construcții, imagini false programate în câmp pentru a induce în eroare observatorul.
Iar în cercurile ”proiectelor negre” se vorbește în șoaptă despre avatare sintetice, folosite pentru supraveghere, manipulare și chiar înlocuire.
Credeți că asta e prea exagerat?
Există cazuri documentate de oameni care se văd făcând lucruri pe care nu le-au făcut niciodată.
În locuri în care nu au mers niciodată.
Uneori sunt înregistrați, alteori fotografiați, alteori amintiți de alții.
Dar niciodată de către tine, pentru că nu ai fost tu, ci un intermediar.
În primul rând, nu intra în panică, dar nici nu ignora problema.
Dacă îți vezi dublura în public, nu interacționa, nu o urma, nu-i vorbi.
Blocați-vă imediat câmpul energetic, curățați-vă, afirmați-vă originea: ”Eu sunt frecvența originală, calea mea este suverană, sufletul meu nu poate fi copiat.”
Unii spun că a-ți vedea dublura e o eroare, alții spun că e o bifurcație în cronologie.
Dar un lucru e clar, apar tot mai des.
De ce?
Pentru că suntem într-o convergență, liniile temporale se curbează, entitățile sunt disperate.
Și cei care sunt reali devin din ce în ce mai greu de controlat.
Așa că imită, copiază, clonează, dar tu ești imposibil de copiat.
Și odată ce știi asta, își pierd puterea.
Aceasta este Emspiracy.
Și aceasta a fost despre înșelăciunea sosiei.
Etichetează-l, salvează-l, trimite-l singurei persoane pe care juri că ai văzut-o de două ori.
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere și subtitrare: Miruna Moșilă
Adaptarea textului: Șerban Mircea Constantin