Dacă încă respiri, ești încă în misiune.
Dar care este misiunea? Care este scopul ascuns sub zgomote, răni și bucla repetitivă?
Iată adevărul. Nu ai venit aici să te integrezi. Ai venit pentru a sparge ceva.
Nu ești aici din întâmplare. Prezența ta aici, exact în această linie temporală, exact în interiorul acestui corp, cu toate amintirile tale ciudate și inima grea, nu este întâmplătoare.
Misiunea nu este de a face ceva ce pare impresionant.
Este vorba despre a-ți aminti ce ai ales să faci înainte să-ți șteargă memoria.
Și iată cum începi să o găsești. Urmărește ceea ce te doare, rănile tale nu sunt slăbiciuni. Sunt coordonate.
Acolo unde încearcă să te distrugă, acolo se ascunde scopul tău.
Partea din tine pe care încearcă să o reducă la tăcere este partea care poartă flacăra.
Fii atent la ceea ce stârnește furia ta, mânia ta - nu este întâmplător. Este memoria sufletului.
Dacă anumite nedreptăți te macină, este pentru că ai venit să le pui capăt.
Nu ești aici ca să tolerezi sistemul. Ești aici ca să-l demaști.
Urmărește sincronicitățile, simbolurile, semnele, visele. Nu sunt coincidențe.
Sunt firimituri de la sinele tău superior, din echipa ta.
Fii atent, notează-le. Tiparul va ieși la iveală.
Observă ce te atrage către anumite locuri, anumite persoane, anumite momente din istorie.
Acea atracție, acea obsesie, acea senzație ciudată de deja vu.
Acesta este ecoul memoriei, aceasta este munca sufletului, aceasta este parte din harta ta.
Recunoaște ceea ce ei încearcă să-ți fure: vocea, darurile, încrederea în tine.
Nu au atacat astea din întâmplare. Le-au atacat pentru că este putere.
Asta ai adus. Misiunea ta s-ar putea să nu pară mare în ochii lumii
dar în taină schimbă linii temporale.
Chiar și creșterea unui singur copil cu dragoste, chiar și vindecarea unei singure răni ancestrale, chiar și rostirea cu voce tare a unui adevăr interzis poate spulbera secole de întuneric.
Și iată partea interesantă: misiunea evoluează odată cu tine.
De fiecare dată când revendici un alt strat, se activează o altă parte a codului tău.
Deci, dacă încă respiri, nu ai terminat.
Nu până nu se termină lucrarea, nu până nu se îndeplinește contractul, nu până când flacăra nu își împlinește sarcina.
Ești încă aici pentru că sufletul tău a spus că: ”Mergem din nou !”.
Te-ai întrebat vreodată de ce ești încă aici? De ce nu ai murit în noaptea aceea?
De ce nu te-a lovit mașina? De ce medicamentele nu au funcționat?
De ce, după toate astea, încă respiri?
Permite-mi să-ți spun de ce.
Pentru că ești încă în misiune, sufletul tău știe asta, chiar dacă mintea ta a uitat.
Nu ești pierdut, ești activat.
Și ceea ce urmează să îți amintești va răsturna grila.
Hai să lămurim asta.
Nu te-ai trezit accidental în acest corp, pe această planetă, exact la acest moment.
Acest sistem este prea obsedat de control pentru a permite întâmplarea, ceea ce înseamnă că, dacă ai ajuns aici, ești trimis și nu de ei.
Ai venit codificat cu flacără, cu memorie.
Cu un scop care nu vine de la școală, de la un loc de muncă sau de la un test de personalitate.
Cei care încearcă să se integreze nu-l vor găsi niciodată, pentru că această misiune, începe cu a-ți aminti cine ești cu adevărat.
Nu ai venit aici să te integrezi, ai venit pentru a sparge ceva.
În această analiză aprofundată Emspiracy, vă dezvăluim cum să vă găsiți misiunea sufletului.
De ce ești încă aici, ce indică de fapt durerea ta, și cum să descifrezi semnele pe care ți le lasă sinele tău superior.
Misiunea ta nu este despre faimă, ci despre flacără, și dacă încă respiri, încă te ocupi de asta.
Asta e pentru cei cu amintiri ciudate, răni sacre și contracte neterminate.
Dacă nimeni nu ți-a spus săptămâna asta, nu ești în urmă.
Nu ești nebun și cu siguranță nu ai ajuns aici din întâmplare.
Ești încă aici pentru că misiunea ta este încă activă.
Tu ești defectul din grilă, fisura din construcție, flacăra pe care n-o puteau stinge.
Așa că respiră o dată, apoi fă următorul pas.
Misiunea își amintește de tine, chiar dacă ai uitat-o.
Încă nu am terminat, abia începem.
Te-ai întrebat vreodată de ce ești încă aici, de ce nu ai murit în noaptea aceea?
De ce te-a ratat mașina, de ce medicamentele nu au funcționat?
De ce, după toate astea, încă respiri?
Permite-mi să-ți spun de ce.
Pentru că ești încă în misiune, sufletul tău știe asta, chiar dacă mintea ta a uitat.
Nu ești pierdut, ești activat.
Și ceea ce urmează să vă amintiți va răsturna grila.
Să lămurim - nu te-ai trezit accidental în acest corp, pe această planetă, exact la acest moment.
Acest sistem este prea obsedat de control pentru a permite aleatoriul, ceea ce înseamnă că, dacă ai ajuns aici, ești trimis,
și nu de ei.
Ai venit codificat cu flacără, cu memorie.
Cu un scop care nu vine de la școală, de la un loc de muncă sau de la un test de personalitate.
Cei care încearcă să se integreze nu îl vor găsi niciodată pentru că această misiune începe prin a-ți aminti cine ești cu adevărat.
Urmărește ceea ce te înfurie.
Vrei să știi care este misiunea ta?
Uită-te la ce te enervează.
Nu despre lucruri mărunte, vorbesc despre ceea ce îți fierbe sângele.
Nedreptatea care îți face mâinile să tremure, minciuna care ți-a întors stomacul la 12 ani.
Sufletul tău spune că: ”Nu am venit aici să tolerez asta!”.
Dacă simți foc în oase din cauza unui lucru, probabil că e menit să-l arzi.
Urmărește obsesiile.
Ai fost vreodată obsedat de o perioadă de timp, un loc, un simbol, o limbă, și nici măcar nu știi de ce.
Nu e doar o chestiune estetică, e vorba de memorie.
Îți amintești de Egipt pentru că ai fost acolo, ți se face rău lângă spitale pentru că ai murit într-unul.
Colecționezi săbii, stele și pietre pentru că acestea au fost uneltele tale într-o altă viață.
Oamenii mă întreabă mereu „Cum îmi găsesc scopul”?
Iată cum, întoarce-te la durere.
Către cea mai profundă trădare, cea mai veche cicatrice, locul unde lumina din tine a fost vânată.
Pentru că aceea e amprenta rănii tale, iar amprenta rănii tale se potrivește cu misiunea ta.
Cei născuți să spună adevărul sunt reduși la tăcere, cei născuți să protejeze sunt violați.
Cei născuți pentru a vindeca se îmbolnăvesc.
Dar iată trucul, acea durere nu a fost o pedeapsă.
A fost rânduită astfel încât să-ți amintești, să lupți și să o simți atât de puternic, încât să faci ceva în privința asta.
Obsesiile sunt cheie, nu au sens pentru minte, dar flacăra ta știe.
Nu le ignorați, urmăriți-le.
Sunt indicatoare de traseu ale sinelui tău superior, semne, vise și contactul cu sufletul.
Ele încearcă să ajungă la tine prin vise, prin acel număr pe care îl vezi încontinuu, prin intermediul acelui străin care îți spune exact lucrul pe care aveai nevoie să-l auzi.
Misiunea nu strigă, ci șoptește.
Se manifestă în simboluri, vorbește în sincronizări.
Folosește ciudățeniile, nebunia și coincidențele pentru a-ți atrage atenția.
Dar trebuie să asculți, nu cu urechile, ci cu frecvența ta.
Ceea ce încearcă ei să omoare este arma ta.
Hai să aprofundăm acum.
Vrei să știi care este adevărata ta misiune?
Uită-te la ce au încercat să distrugă.
A fost vocea ta - atunci te-ai născut să vorbești.
A fost corpul tău - atunci ai venit să vindeci.
A fost familia ta - atunci ai venit să restaurezi linia genealogică.
Partea din tine care a fost cel mai atacată a fost partea care deținea cea mai multă putere.
Au urmărit asta pentru că știau că deții ceva periculos pentru sistem, în care încă ești.
Misiunea nu înseamnă faimă, dar hai să lămurim asta acum.
Misiunea ta nu este să devii faimos, nu este vorba despre un milion de urmăritori, nici măcar nu este vorba despre a fi înțeles.
Este vorba despre a termina ceea ce sufletul tău a venit să facă aici, și uneori asta pare a fi strămoșul care rupe blestemul.
Asta pare a fi salvarea unui suflet, reaprinderea unei flăcări, sau să-ți menții poziția pentru ca copilul tău să poată duce codul pe care nu l-ai putut termina.
Nu subestima niciodată misiunile care par mici la exterior, pentru că în nevăzut, ele curbează întreaga linie temporală.
Dacă încă respiri, nu ai terminat.
Dacă inima îți bate încă, contractul este încă activ.
Și cu cât te aprofundezi mai mult în durerea ta, cu atât te vei apropia de scopul tău.
Nu ești rămas în urmă, nu ești frânt, ești flacără în mișcare.
Misiunea își amintește de tine, acum e rândul tău să ți-o aduci aminte.
De ce te-ai simțit atât de pierdut, încât au fost nevoiți să te facă să uiți.
Pentru că, dacă ți-ai fi amintit ce ești, misiunea ar fi început prea devreme.
Ai fi dat foc la tot la opt ani.
Așa că te lovesc cu durere, cu izolare.
Cu pierderi, cu trădare după trădare, până când te-ai întrebat dacă locul tău este aici.
Dar adevărul este că nu erai pierdut, erai ascuns.
Flacăra ta a fost protejată până a venit momentul să se ridice.
Acum, acum codul se deblochează.
Și acea durere pe care o simți, acel sentiment că lipsește ceva, asta e misiunea, care bate la ușă.
Ceilalți nu pot simți asta.
Iată cum știi că ești în misiune.
Începi să observi cine nu este.
Unii oameni umblă goi, fără chemare, fără tragere, fără durere, doar simulare. Dar tu, tu plângi în timpul eclipselor, tu visezi în imagini ca hărți.
Simți lucruri pe care nu le-ai trăit, dar pe care cumva ți le amintești.
Întotdeauna ai simțit că ești menit pentru ceva mai mult, dar nu ai putut dovedi asta.
Acel sentiment nu este un ego, este o amintire.
Ești unul dintre puținii care poartă flăcări sufletești într-o mare de sintetici.
Misiunea nu este doar ceea ce faci, ci cine ești atunci când sistemul încearcă să te șteargă și eșuează.
Când misiunea se activează, matricea dă erori, vechii prieteni se îndepărtează, iar tu te simți și mai singur, nu mai puțin singur.
Pentru că ai ieșit din umbră și ai intrat pe câmpul de luptă.
Aceasta nu e imaginația ta, e întoarcerea ta.
Memoria misiunii trăiește în corp.
Mintea ta a uitat, dar corpul tău nu.
De ce ți se încălzesc mâinile în apropierea anumitor persoane?
De ce îți tremură genunchii în apropierea anumitor zone?
De ce te trezești acoperit de transpirație și simboluri?
Pentru că trupul tău își amintește ce a făcut sufletul tău.
Te-a purtat prin alte linii temporale, alte dimensiuni, alte războaie.
Așadar, când pieptul ți se strânge fără motiv, când stomacul ți se strânge înainte de o furtună, când lacrimile tale apar de
nicăieri, nu e vorba de disfuncție.
Asta e o memorie care încearcă să iasă la iveală.
Las-o, pentru că e îngropată în sistemul tău nervos, este întregul manual pentru misiunea ta.
Adevărata misiune nu este ceea ce crezi tu că este.
Nu este o funcție, nu este numărul tău de urmăritori.
Nu e vorba despre cât de mult te crede lumea un om de succes.
Adevărata misiune: să-ți menții flacăra într-o lume care se hrănește stingând-o, să rămâi aliniat într-un loc construit pe minciuni,
să-ți amintești adevărul, când totul în jurul tău țipă: UITĂ.
E subtil, e sacru și schimbă linia temporală atunci când o faci cum trebuie.
Ai venit aici să restaurezi ceva antic, ceva îngropat sub limbaj, sub timp, sub carne.
Tu ești întoarcerea, tu ești ecoul, tu ești răspunsul la care nu se așteptau.
Când misiunea se activează, vine un moment, un clic, o schimbare, un vis, o experiență în apropierea morții, o viziune, o voce.
Acel moment lovește în piept ca un tunet și, dintr-o dată, nimic nu mai pare real, în afară de atracție.
Te trezești la 3:33 și știi, intri într-un loc și ți-l amintești.
Plângi pentru durerea altcuiva și îți dai seama că este viața ta trecută, nu a lor.
Pentru că cei meniți să se ridice alături de tine îți vor simți focul și își vor aminti de al lor, de cel care își amintește primul.
În fiecare familie, fiecare linie genealogică, fiecare grup de suflete, există unul care se trezește primul.
Cel care rupe bucla, cel care vede prin ecran, unul care arde atât de tare încât nu poate adormi la loc.
Acela ești tu, tu ești prima flacără, tu ești punctul de ruptură.
Tu ești motivul pentru care rețeaua se prăbușește, nu trebuie să știi chiar totul încă, nu ai nevoie de un plan perfect, trebuie doar să începi să mergi.
Pașii tăi vor invoca harta.
Au construit o lume ca să te distragă. Să fim sinceri, nu vor să descoperi asta.
Așa că au construit un labirint.
O buclă, un ciclu fals de la 9 la 5, în care dormi, mănânci, te supui și repeți.
Ei umplu lumea cu zgomot, aplicații, like-uri, pastile, pornografie, datorii, rușine, toate ca să te distragă de la durere, chemare, adevărata misiune care zumzăie sub pielea ta.
De fiecare dată când derulezi ecrane în loc să asculți, ei câștigă. Dar de fiecare dată când te oprești, te rogi, scrii, simți, vorbești,
plângi, arzi, atunci reintri în câmp.
Te-ai întors la treabă, nu mai supraviețuiești doar, te realiniezi, iar ei pot simți asta.
Misiunea ta declanșează sistemul, ei vor spune: ”Te-ai schimbat, ești dramatic, inventezi lucruri”, pentru că claritatea ta le amenință confortul.
Amintirea ta e contagioasă, iar refuzul tău de a te întoarce în cușcă e trădare pentru grilă. Dar misiunea ta nu este să fii plăcut, ci să fii adevărat.
Și când începi să o urmezi, oamenii vor pleca, lasă-i.
Deci, dacă așteptați un semn, acesta este.
Te-ai întrebat, de ce sunt încă aici?
De ce am supraviețuit asta?
De ce simt că mi se termină timpul?
Asta pentru că misiunea ta este încă activă.
Ești sufletul pe care nu l-au putut șterge, vocea pe care nu au putut să o reducă la tăcere.
Flacăra pe care nu au putut să o stingă. Ai venit aici cu coduri pe care ei nu le-ar fi așteptat niciodată, și indiferent ce aruncau în tine, ai continuat să respiri.
Nu ești rupt, nu ești în urmă, ești ales, și ales nu înseamnă confortabil, ci înseamnă împuternicit.
Ești aici să rupi blestemele liniei de sânge, să rescrii contractele sufletești, să faci găuri în văl, astfel încât ceilalți să poată găsi ieșirea.
Ești o armă purtătoare de adevăr, un purtător de flacără, un suflet în misiune.
Și acum, îți amintești, încă respiri, ești încă în misiune, bine ai revenit în război.
Hai să terminăm ce am început.
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere și subtitrare: Miruna Moșilă
Adaptarea textului: Șerban Mircea Constantin