O numesc o capodoperă, o icoană religioasă.
O reprezentare simplă a ultimei cine a lui Hristos.
Aceea este minciuna.
”Cina cea de Taină” nu este doar o pictură, este un mesaj, un avertisment.
Un plan pentru ceva mult mai vechi decât creștinismul, ceva care a fost îngropat, modificat și ascuns la vedere.
Leonardo da Vinci nu a fost doar un artist, ci un maestru al secretelor.
O inițiativă de cunoaștere care datează dinaintea istoriei înregistrate.
Și în cadrul acestei lucrări a încorporat indicii.
Indicii pe care biserica, elita și conducătorii ascunși nu au vrut niciodată ca lumea să le vadă.
Ce se întâmplă dacă ”Cina cea de Taină” nu este despre moartea lui Hristos, ci adevărul despre lumea însăși?
Ce-ar fi dacă adevăratul mesaj ar fi ascuns acolo pentru cei care știu cum să caute?
Întreaga structură a picturii imită coduri antice găsite în textele interzise.
Arborele Vieții, secvența lui Fibonacci, fundamentele realității însăși.
Nu este doar o scenă religioasă, aceasta este o hartă.
O hartă către ce?
Către ce a fost ascuns umanității timp de secole.
Privește figura de lângă Isus.
Trăsături blânde, mâini delicate, o postură care îl reflectă pe Iisus însuși.
Biserica ne spune că acesta este Ioan Apostolul, dar seamănă oare cu Ioan?
Dacă arată ca o femeie?
Poziționarea? - această persoană este așezată mai aproape decât oricine altcineva.
Schema de culori, complementară lui Isus, ca și cum ar reprezenta două jumătăți ale aceluiași întreg.
Spațiul gol dintre ei, o formă intenționată de V, un simbol al femininului sacru.
Mulți cred că acesta nu este deloc Ioan, ci Maria Magdalena.
Ce-ar fi fost dacă Maria nu ar fi fost doar o urmașă, ci ceva mai mult?
Un partener, un păstrător al cunoștințelor secrete?
Ce s-ar fi întâmplat dacă rolul ei în istorie ar fi fost șters, ascuns de cei care au rescris narațiunea pentru a-și servi propria agendă?
Dacă acest lucru este adevărat, atunci tot ce știm despre creștinism este o fabricare, o versiune editată a istoriei care a eliminat povestea reală.
Și Da Vinci, el a pictat adevărul, chiar la vedere.
O mână strânge un cuțit în umbrele tabloului.
În mod clar, nu aparține nimănui.
Pare detașată, fantomatică, o prezență fără trup în scenă.
Acesta nu este un accident.
Da Vinci a fost un perfecționist, fiecare detaliu contează.
O mână plutitoare cu un cuțit este un mesaj.
O forță ascunsă care manipulează din fundal, un simbol al trădării, nu doar a lui Isus, ci a umanității însăși.
Un avertisment că adevăratul inamic este nevăzut, operează în secret, se ascunde în spatele cortinei.
Această mână reprezintă conducătorii ascunși, cei care controlează istoria din umbră, cei care decid ce este știut și ce este uitat.
Pentru că ”Cina cea de Taină” nu spune doar povestea unei trădări de acum 2.000 de ani.
Spune povestea celei mai mari înșelăciuni orchestrate vreodată.
O înșelăciune care există și astăzi.
Timp de secole, Cina cea de Taină a fost păzită, restaurată și studiată dar numai prin prisma interpretărilor aprobate.
De ce a fost cenzurată opera lui Da Vinci?
De ce au fost acuzate societățile secrete că știu prea multe despre asta?
De ce deține Vaticanul arhive pline de texte lipsă despre Isus, Maria Magdalena și adevărata istorie a credinței?
”Cina cea de Taină” nu este doar o pictură, ci o contestare directă a poveștii oficiale.
Șoptește despre o linie genealogică secretă, un adevăr pierdut, o cunoaștere pe care lumea nu ar fi fost niciodată menită să o vadă.
Este o hartă către ceva ascuns sub straturi de înșelăciune.
Dacă urmezi simbolurile, tiparele, avertismentele, știi că începi să vezi adevărul.
Da Vinci a pictat ceva ce a sfidat biserica, elita conducătoare și pe cei care dictează istoria.
Un puzzle ascuns la vedere, o provocare pentru cei care îndrăznesc să vadă.
Dar acum, că pictura a fost decodificată, acum că adevărul a fost dezvăluit, ce vei face cu el?
Pentru că istoria nu este ceea ce ni s-a spus.
Și ”Cina cea de Taină” nu este doar artă, este un mesaj către viitor, un mesaj către noi.
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere și subtitrare: Miruna Moșilă
Adaptarea textului: Șerban Mircea Constantin