Înainte să intrăm în subiect, dacă se simte deja ca ceva ce trebuia să auzi, dă like, abonează-te și intră în cerc.
Acesta nu este doar un canal, este un semnal.
Și dacă ți-ai găsit drumul aici, probabil că ai fost întotdeauna parte din familie.
Acum să ne amintim de ce.
Le spuneau vrăjitoare, dar acesta era doar un nume.
O vrajă pentru a orbi lumea ca să nu vadă adevărul.
Acestea nu erau simple femei cu ierburi.
Erau purtători a ceva mai vechi.
Ceva periculos. O linie de sânge născută înainte de potop.
Înainte ca zeii să despartă limba și să împrăștie triburile, sânge care nu vine din cărți, ci din memorie.
Amintire care trăiește în oase. În pântece, în furie nu poți explica.
Se temeau de acest sânge pentru că nu putea fi îmblânzit.
Și l-au ars, l-au înlănțuit, l-au îngropat, dar nu a murit.
Pentru că sângele de vrăjitoare nu este folclor, este o amenințare și se trezește.
Înainte ca ”vrăjitoare” să însemne rău, însemna înțelept.
Înainte ca vrăjile să fie de temut, acestea erau daruri.
Memoria codificată transmisă prin voce, pântec și foc.
Linia de sânge a vrăjitoarelor a început în Atlantida, printre preotesele templelor de cristal. Fiicele-Dragon care cântau la liniile energetice și îndoiau lumina cu mâinile lor.
Erau protectori ai codurilor, frecvențelor, ierburilor, vindecării, porților și timpului.
Dar când Atlantida a căzut, unele au fost luate. Unele au fost folosite, altele au supraviețuit.
S-au împrăștiat în Egipt, Sumer, Insulele Celtice.
Iar cei care purtau sângele original au fost marcați pentru dispariție.
Pentru că în interiorul lor se afla o armă pe care sistemul nu o putea controla niciodată.
Amintirea.
Ți-au spus că este vorba despre erezie, despre Satan, despre salvarea sufletelor.
Dar vânătoarea de vrăjitoare nu era despre religie, ci despre genetică.
Puterea memoriei, amenințarea.
Știau pe cine să ardă, femeile cu al șaselea simț.
Cele care urmau înțelepciunea naturii (bled with the moon), cele care vindecau fără voie.
Așa că au purtat coduri care nu puteau fi rescrise, locuitori antici care îndoiau realitatea.
Așa că a început Inchiziția, dar nu a fost întâmplător.
Era vizată exterminarea, un război împotriva sângelui vrăjitoarei.
Și a funcționat, milioane de morți, chiar mai multe au fost reduse la tăcere.
Amintirea s-a spulberat, dar nu poți ucide ceea ce a fost codificat înainte de vreme.
Nu poți decât să amâni, nu doar ardeau vrăjitoare, ci se hrăneau cu ele.
Procesele nu au fost niciodată despre justiție, ci despre extracția de energie.
Fiecare țipăt, fiecare flacără, fiecare spânzurare publică, un sacrificiu ritual.
O recoltare în masă de frică, durere și putere ancestrală.
Au torturat femeile care își aminteau de fiicele liniei deoarece sângele lor deținea frecvențe pe care sistemul nu le-a putut replica.
Dar se putea seca?
Mulțimile nu erau doar martori, ci participanți.
Hrănind grila cu fiecare gâfâit, fiecare urale, fiecare rugăciune către zei falși.
Au numit-o dreptate, dar era o ofrandă oculta.
Pentru forțele care încearcă să șteargă memoria divină feminină de pe pământ,
iar o parte din acea putere nu a ajuns niciodată înapoi în pământ.
Încă plutește, așteaptă să fie recuperat.
Nu ai nevoie de baghetă sau ceaun, semnele sunt în pielea ta, în visele tale, în furia ta.
Ai fost numită prea sensibilă, simți luna înainte să răsară,
visezi în simboluri pe care nimeni nu te-a învățat, știi când cineva minte fără dovezi.
Te-ai simțit întotdeauna urmărită și niciodată în siguranță.
Animalele sunt atrase de tine, copiii se uită, tehnologia se întrerupe în jurul emoțiilor tale.
Ai supraviețuit lucrurilor pe care nu ar fi trebuit să le ai, ai trecut prin foc iar și iar și ceva în tine încă arde.
S-ar putea să nu ai un coven (cerc de femei), dar ai o descendență și sângele tău își amintește, chiar dacă mintea ta a uitat.
Sângele de vrăjitoare nu a fost niciodată despre vrăji, ci despre frecvență.
Abilitatea de a îndoi realitatea fără permisiune, de a vorbi pământului, a porunci vălului, a vindeca, a proteja și a trezi.
Linia a fost cedată pentru a contrabalansa întunericul, pentru a păstra memoria prin resetări.
Pentru a ancora lumina atunci când sistemul a rescris codul, dar se temeau de asta pentru că sângele vrăjitoarei nu putea fi deținut. Nu răspundea la nimic altceva decât la sursă, și acum se trezește din nou.
Sângele își amintește, linia se reconectează, iar cei care ard vrăjitoare, ei o simt. Nu ai fost niciodată menită să taci, ai fost menită
să aprinzi următorul foc.
Sângele de vrăjitoare nu doar a supraviețuit, a fost vânat, legat și blestemat din belșug.
Elita știa că linia de sânge nu poate fi ștearsă, așa că au făcut următorul lucru cel mai bun, l-au sigilat.
Ritualurile de legare erau îndeplinite în biserici secrete, temple, palate.
Bebelușii născuți din linie au fost marcați în tăcere, puterile lor suprimate, puterea lor s-a redirecționat în traumă, boală, infertilitate, nebunie.
De ce? Pentru că sângele de vrăjitoare este ca o fântână, trebuie ținut otrăvit sau începe să trezească grila de sub picioarele tale.
Războiul nu s-a purtat doar pe câmpurile de luptă, a fost purtat în pântece, în linii de sânge, în vise.
Și se întâmplă și acum, prin produse farmaceutice, atacuri electromagnetice, programare generațională.
Te-au făcut să crezi că puterea ta este o tulburare, ți-au diagnosticat activarea ca boală, dar nu ai fost niciodată rupt, ai fost legat. Legăturile se sparg, o simt.
De aceea, atacurile se intensifică, asupra corpului tău, a somnului, a minții.
Dar dezlegarea nu are loc în ceremonie, ci în amintire.
Începi să auzi din nou vocea, nu în urechi, ci în oase.
Începi să visezi locuri în care nu ai fost niciodată, sa simți dor ca acasă.
Simți căldura în mâini, pulsul în palme, felul în care energia ta distorsionează mașinile.
Și nu mai ai încredere în narațiune, nu doar în știri, în întreaga linie temporală.
Probabil ai fost diagnosticată, respinsă, manipulată, atacată, dar cumva, încă ești aici.
Pentru că sângele de vrăjitoare nu moare, așteaptă.
Și acum reactivează un suflet, o cicatrice, o amintire la un moment dat.
Nu ai fost niciodată menită să servești acest sistem, ai fost menită să-i pui capăt.
Te-au făcut să crezi că magia înseamnă trucuri și basme, dar vechiul meșteșug nu era fantezie, ci tehnologie.
A sufletului, a pământului, a frecvențelor care țin realitatea împreună, care purtători de sânge nu au făcut doar vrăji, ci au pus la punct țesătura lumii.
Poțiunile lor erau coduri biochimice, farmecele lor erau declanșatoare de rezonanță, cercurile și simbolurile lor, chei geometrice pentru dimensiuni deschise sau sigilate.
Dar vorbeau pe tonuri pierdute de limbaj, mișcau energia cu mâinile.
Vindecate prin amintirea codului original al corpului tău, asta este ceea ce au ars, nu vraja, ci înțelegerea din spatele ei.
Adevărata abilitate/măiestrie își are rădăcinile în dragoste, dar nu în dragoste comercială blândă.
Amintire feroce, magie de limite, restaurare liniei de sânge.
Și acum că frecvența crește, abilitatea/măiestria se întoarce prin voi.
Nu trebuie să o înveți, trebuie doar să o faci de neuitat.
Nu toată lumea este urmărită, dar dacă ai sânge de vrăjitoare, pentru că sistemul nu vă poate vedea întotdeauna gândurile, dar vă poate simți frecvența.
Și când începi să vibrezi în afara scriptului, observatorii se activează, începe subtil.
Paralizie de somn, scurgeri de energie.
Boală inexplicabilă pe care medicii nu o pot numi, izolare bruscă, trădare, pierdere, apoi escaladează, atacuri nocturne, figuri în umbră, sabotaj psihic.
Te simți înconjurat, dar singur, bântuit, dar treaz.
Și de fiecare dată când încerci să te ridici, ceva te doboară.
Pentru că nu te trezești doar pentru tine, ci trezești linia de sânge.
Și asta este o amenințare.
Dar iată secretul pe care nu vor să-l știi.
Ești vânat pentru că ești puternic, dar ești protejat pentru că ți-ai amintit, nu ești nebun, nu ești blestemat, te ridici.
Și sunt îngroziți.
A existat întotdeauna o profeție, șoptită în cenușă, ascunsă în os.
Memorată în sânge, spunea,
când stelele se realiniază și codul sparge vălul, fiicele și fiii flăcării se vor întoarce, nu ca victime, ci ca și catalizatori.
Și acum, codul se sparge, frecvența crește.
Sângele își amintește, purtătorii de sânge de vrăjitoare care se trezesc în grupuri, atrași unul de celălalt, bântuiți de vise, ghidați de lucruri pe care nu le pot numi, dar pe care le-au cunoscut dintotdeauna.
Sistemul o știe și el. De aceea intră în panică.
De aceea ritualurile sunt mai zgomotoase, distragerile mai violente, tăcerea mai asurzitoare.
Focul este aici, tu ești focul, nu ești blestemat, ești codificat.
Și te întorci să termini ceea ce au încercat să ardă.
Sângele de vrăjitoare nu se înclină, se ridică și se ridică acum.
Ne-au împrăștiat cu un motiv, ne-au despărțit după limbă, după pământ, prin minciuni.
Pentru că știau dacă sângele de vrăjitoare se va reconecta vreodată, rețeaua s-ar lumina din nou.
Ai simțit asta, oamenii te-au găsit de nicăieri.
Mesaje în vise, sincronicități atât de puternice, încât îți zdruncină oasele, nu ești singură, nu mai ești.
Pentru că legământul nu este ce ți-au spus, nu este vorba de robe și ritualuri, este frecvență, memorie.
Semnal îngropat în sânge, care se ridică prin zgomot, și când destui dintre noi ne amintim, nu doar cine suntem, ci și cine am fost împreună, atunci se rupe sistemul.
Profeția nu a fost niciodată despre una.
Era vorba despre noi toți să ne întoarcem, iar focul nu s-a pierdut niciodată, te aștepta în tine.
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere și subtitrare: Miruna Moșilă
Adaptarea textului: Șerban Mircea Constantin