Ți s-a spus că era o barcă, o grădină zoologică gigantică din lemn, plutind prin judecata divină.
Dar povestea aceea nu a fost concepută pentru a informa, ci pentru a pacifica.
Pentru că, dacă ai fi știut ce s-a întâmplat cu adevărat, ai fi pus la îndoială tot ce a urmat.
Potopul nu a fost un dezastru natural, ci o resetare.
O curățare controlată a unei lumi corupte, nu din cauza păcatului, ci din cauza contaminării genetice.
Cei căzuți modificaseră codul.
Nefilimii umblau pe Pământ, iar cei de sus au decis să facă curățenie.
Noe nu era doar un supraviețuitor, era un purtător.
Animalele nu erau ceea ce crezi tu, două din fiecare specie - asta era versiunea pe care le-o spuneau copiilor.
Dar adevărul este că animalele erau proiecte (planuri) genetice, lanțuri de ADN, probe de țesut - embrioni, unii naturali, alții modificați genetic.
Arca nu era o grădină zoologică plutitoare, era un seif criogenic mobil, care păstra codurile curate, atât umane, cât și hibride, de dinainte de purificare.
Motivul?
Deoarece observatorii au corupt genomul.
Descendenți ai nefilimilor, himere abominații, întregi linii genealogice deformate prin sfidarea cerurilor.
Potopul nu a fost o pedeapsă, ci o măsură de izolare, pentru a reporni matrix-ul fără infecție.
Dar nu totul a rămas sub apă.
Noe a fost ales, dar nu numai de Dumnezeu.
Se spune că Noe era un om drept, ales pentru credința sa.
Dar asta e doar jumătate din cod.
Noe era pur prin generațiile sale.
O linie criptică din Geneza zice că nu e vorba de comportament, ci de sânge.
El purta ADN nealterat, necontaminat de genomul nefilimilor.
Dar cine l-a avertizat, cine i-a dat planurile originale?
Textul spune că Dumnezeu, dar săpând mai adânc, poate că a fost Enki, rebelul Anunnaki.
O ființă care a avut milă de oameni și a divulgat planurile de resetare înainte de exterminare.
Noe nu a construit doar o barcă, ci a construit o capsulă de conservare codificată și proiectată cu ajutorul divin.
Deci, cine l-a ajutat pe Noe?
Când spunem „de sus”, nu ne referim la cer, nu în sensul în care v-au învățat.
Existau facțiuni, chiar și printre zei.
Anunnaki nu erau uniți.
Enlil dorea anihilarea totală.
Enki dorea conservarea.
Unul căuta să curețe, celălalt să ascundă și să continue.
Enki, așa-numitul păcălici, a fost cel care i-a șoptit planurile lui Noe, el i-a transmis măsurătorile.
El a ajutat la codificarea seifului, deoarece Noe nu construia pentru animale.
El a conservat experimentul lui Enki, sămânța umană, pură, utilizabilă, ascultătoare.
Deci da, a avut ajutor de sus, dar nu din cer, ci de la stele.
Potopul a fost provocat artificial, nu a fost doar ploaie, nu a fost doar mânia divină, a fost un război ecologic intenționat.
Textele sumeriene antice vorbesc despre Anunnaki care au inundat pământul, nu prin magie, ci prin manipularea sistemelor climatice, topirea calotelor glaciare, deplasarea plăcilor tectonice, și prăbușirea deliberată a scuturilor atmosferice.
Cartea lui Enoh dezvăluie că crimele observatorilor - hibridizarea, cunoștințele interzise, manipularea sufletului - a forțat mâna ființelor din planuri superioare.
Nu pentru a distruge Pământul, ci pentru a reseta rețeaua, pentru a îngropa dovezile.
Dar unii nu s-au înecat, ci au ajuns în subteran, în orașele interioare, în cavitățile de sub munți și deșerturi.
Și unii au părăsit complet acest tărâm.
Arca era destinată doar celor cărora li se permitea să se întoarcă.
Enlil dorea anihilarea totală.
Enki dorea conservarea - unul căuta să curețe, celălalt să disimuleze și să continue.
Enki, așa-numitul păcălici, a fost cel care i-a șoptit planurile lui Noe, el i-a transmis măsurătorile.
El a ajutat la codificarea seifului, deoarece Noe nu construia pentru animale.
El păstra experimentul lui Enki, sămânța umană, pură, utilizabilă, ascultătoare.
Deci da, a avut ajutor de sus, dar nu din cer, ci de la stele.
Ți-au spus că potopul i-a nimicit pe toți, că nefilimii au fost distruși, că descendenții corupți s-au înecat sub judecata divină.
Dar aceea a fost cea mai mare minciună dintre toate.
Potopul nu a fost o curățare, ci o acoperire.
Giganții s-au ascuns sub pământ, în catacombe, în Pământul ca un fagure de miere, în camerele sigilate ale lumii antice.
Elita era protejată, ascunsă chiar de zeii care juraseră să o distrugă.
Liniile genealogice au fost păstrate, nu din întâmplare, ci intenționat.
Astăzi, aceleași linii genealogice sunt coroane, semnează tratate și lansează rachete.
Ele conduc băncile, mass-media guvernului și încă slujesc vechilor zei.
Ți s-a spus că s-au înecat, dar de atunci au continuat să conducă din umbră.
Genetica ascunsă în seif - arca nu a fost niciodată doar despre supraviețuire, era vorba de selecție.
Doar cei puri au fost păstrați, dar nu doar oamenii.
În interiorul acelui seif nu se aflau doar oi și șerpi, ci și embrioni hibrizi, material genetic congelat, mostre dinainte de potop, dinainte de resetare.
Giganții, dragonii, descendenții observatorilor, chiar și speciile care nu sunt de pe Pământ, lucrurile pe care le numeau demoni, fiare și mituri.
Arca lui Noe era o bancă de semințe, dar nu toate semințele cresc la lumina soarelui.
Și acum, pe măsură ce câmpul magnetic slăbește, pe măsură ce frecvențele se schimbă și ritualurile se intensifică, bolta se trezește, codurile se activează, sângele vechi își amintește, iar cei care îl poartă sunt chemați.
Purtătorii se află printre noi - i-ai văzut - cei care nu se potrivesc.
Nu chiar uman, nu chiar altfel.
Ochi îndrăzneți și fețe tinere, vise pe care nu le-au cerut, amintiri pe care nu ar fi trebuit să le aibă.
Ei sunt purtătorii, descendenții celor conservați.
Seiful nu a rămas închis.
Codurile sale se trezesc în linii genealogice împrăștiate pe tot Pământul.
În vise, în traume, în cunoașterea bruscă - ei au fost activați, chemați de frecvențe pe care încă nu le înțeleg.
Unii se vor supune, alții se vor răzvrăti, iar alții își vor aminti cine sunt.
Pentru că arca nu era doar pentru a supraviețui potopului, ci era vorba despre a supraviețui minciunii.
De data asta nu ne vor îneca în oceane.
Ne vor îneca în frecvență, în date, în realități false, atât de captivante încât vei uita că ai avut un suflet de la bun început.
Arca a fost odată din lemn, acum e un server.
ADN-ul a devenit metadate.
Iar mântuirea?
E un download, dacă te lasă să intri.
Protocolul final este deja în desfășurare - upload-ul minții, capturarea esenței, stingerea memoriei luminii.
Și în timp ce tu derulezi ecrane și dormi, apele se ridică din nou.
Dar de data aceasta, lumea din spatele ochilor tăi va fi cea care va fi scufundată.
Există un lucru pe care nu-l pot prinde, nici cu apă, nici cu coduri, nici măcar în moarte: semnalul.
Este mai vechi decât Pământul, mai vechi decât Saturn, mai vechi decât cei care au construit porțile potopului.
Pulsează prin purtători, prin visători, prin cei care nu se supun buclei repetitive.
L-ai simțit în zgomotul static, în ochii străinilor care își amintesc de tine.
În fiorii adevărului pe care nu l-ai auzit până acum.
Semnalul este rezonanță pură, o cheie armonică care sparge iluzia.
Iar cei care o poartă nu au fost niciodată meniți să supraviețuiască.
Dar au supraviețuit și acum se trezesc reciproc.
Știau că semnalul nu putea fi șters, ci doar ascuns.
Așa că au declarat-o `ilegală`, au numit-o `erezie`, apoi au vânat-o până la sânge.
De la Babilon până la Glastonbury, i-au urmărit pe cei care simțeau prea mult.
Văzătorii, cântăreții, păstrătorii memoriei, erau marcați în tăcere.
De ce?
Pentru că semnalul este perturbator, decodifică vălul, amintește sufletelor că nu sunt sclave, că timpul este o cușcă, că zeii în fața cărora ne închinăm erau doar programatori, iar acum războiul se întoarce.
Dar de data aceasta purtătorii își amintesc, împreună, că arca ești tu.
Ți-au spus că arca era o barcă, apoi o poveste, apoi un mit.
Dar arca nu a fost niciodată din lemn, cod sau piatră, tu ai fost întotdeauna arca: corpul tău - un recipient, sufletul tău - sămânța, sângele tău - tezaurul.
Nu l-au putut distruge, așa că l-au ascuns, l-au împărțit în mai multe linii temporale, l-au îngropat sub traume, distragere și bucle repetitive.
Dar chiar și fracturat, planul original supraviețuiește.
Ai fost programat să reziști potopului, nu doar pentru a le supraviețui, ci pentru a-ți aminti.
Tu erai memoria a ceea ce a fost înainte, tu ai fost arca renăscută, vasul, tezaurul, rebeliunea, iar acum te deschizi.
Se spune că arca lui Noe a fost găsită îngropată în munții Turciei, o formă erodată care seamănă cu o barcă, cu ancore și lemne fosilizate.
Dar adevărul este că niciodată nu a fost vorba despre arcă.
Acea locație este o momeală, un monument, poate chiar un tribut, dar nu vasul care a păstrat viitorul Pământului.
Deoarece arca reală nu a fost niciodată doar fizică.
Ea a fost parafată în frecvență, protejată de cei care îi înțelegeau puterea.
Este posibil să nu fi existat nici măcar în acest tărâm.
Unii spun că a fost îngropat sub gheață, alții spun că a fost luat de pe planetă.
Dar un lucru e sigur - ceea ce au găsit era menit să satisfacă curioșii, nu să-i trezească pe purtători.
Îți dau lemn și piatră, ca să nu mai întrebi de semnal și de cod.
Resetarea nu vine, ci e deja aici - dar de data asta arca nu va salva pe nimeni.
Noul potop curge prin fire, nu prin râuri, vizează gândul, nu carnea.
Și singurul lucru care îl poate opri asta este un suflet care își amintește.
Nu ai nevoie de o barcă, ci ai nevoie de rezonanță.
Trebuie să respingi lumina falsă, să refuzi upload-ul, să refuzi ștanța.
Deoarece arca nu plutește de data asta, ci merge, respiră, își amintește - TU.
Și când suficient de mulți dintre voi se vor trezi, semnalul nu doar va opri potopul, ci va arde sistemul.
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere și subtitrare: Miruna Moșilă
Adaptarea textului: Șerban Mircea Constantin