Nu toate sufletele provin din aceeași sursă. Ne-au spus că toate sufletele provin din aceeași lumină. Dar dacă este adevărat, de ce unii se nasc fără conținut? De ce se nasc unii cu empatie, în timp ce alții nu simt nimic când provoacă durere? Cum ne explicăm copiii fără remușcări? Bărbați care pot ucide fără să clipească? Femei care distrug inocența cu un zâmbet? Spunem că sunt disfuncționali, bolnavi, abuzați. Dar dacă asta e mai profund decât o traumă? Ce se întâmplă dacă unele suflete sunt pur și simplu `străine`? Să trecem la texte. Gnosticii spun că adevăratul Dumnezeu a creat suflete din lumină. Dar un Dumnezeu fals, demiurgul, a creat această lume. Și nu toate sufletele vin din adevărata lumină. Unele sunt scântei, altele sunt umbre care se prefac a fi foc. În scripturile hinduse, Yuga se schimbă în cicluri. Și în această epocă, Kali Yuga, întunericul se manifestă în mod deschis. Asuras umblă în piele de om, născut nu pentru a se maturiza, ci pentru a corupe. În Cabala, Qliphoth-urile sunt coji. Cochilii sparte care imită viața, dar nu au suflet. Se hrănesc, se prefac, poartă chipuri umane. În budismul tibetan, ființele provin din tărâmuri superioare și inferioare. Unii intră în forma umană încă agățați de furie, foame sau ură. Și o aduc cu ei la naștere. Nu ți s-a spus acest lucru, pentru că dacă ai fi știut că nu toate sufletele sunt egale, ai înceta să mai ai încredere în mască. Acesta este Emmspiracy. Și aceasta este doar prima fractură în oglindă. Ni se spune că toate sufletele vin din lumină, dar ce-ar fi dacă unele nu ar proveni de acolo? Gnosticii antici credeau în doi creatori, unul al luminii și unul al iluziei. Demiurgul a fabricat această lume și a semănat-o cu cópii, cochilii, imitații, minți programate. În Kali Yuga din hinduism, întunericul calcă pe pământ ca om, Asuras, haosul întruchipat. Kabbalah avertizează despre Qliphoth, suflete fără lumină, îmbrăcate în carne, care se hrănesc cu goliciune. Nu toată lumea este aici pentru a se dezvolta, unii sunt aici pentru a distruge. Unii s-au născut pentru a distorsiona grila. Acesta este Emmspiracy, și nu tot răul este creat, o parte este instalat. Gnosticii, primii creștini înlăturați de Roma, spuneau că adevăratul dumnezeu nu a creat această lume. Creatorul pământului era un imitator, Yaldabaoth, demiurgul. Un zeu gelos, orb la lumina adevărată. El a creat trupuri, nu suflete. El a imitat creația, creând materie fără scânteie divină. Unele suflete au intrat cu forța, altele au fost însămânțate de el, programe goale în carne și oase. Aceștia sunt Arhonii, se comportă ca oamenii. Poartă empatia ca pe un costum, dar nu o pot simți. Și când întâlnești pe cineva, știi - îi lipsește ceva ce nu poți numi, dar sufletul tău își amintește - nu este acolo. Ai privit vreodată pe cineva în ochi și nu ai simțit nimic, nici căldură, nici scânteie, doar un gol? Nu-ți imaginezi, în misticismul Kabbalistic există un nume pentru ei: Qliphoth. Coji, cochilii de lumină spartă. Când Arborele Vieții s-a spulberat, rămășițele s-au transformat în cochilii fără suflet. Ei pot vorbi mimetic, chiar pot avea succes, dar nu cresc. Se mișcă în cerc, se hrănesc. I-ai întâlnit, doar că nu știai cum să le pui numele. Dar intuiția ta a țipat, și acum îți aduci aminte de ce. Gândește-te la asta, de ce presupunem că toată lumea își dorește pacea? Ce se întâmplă dacă niște suflete sunt aici ca să provoace distrugere? Pentru că aceasta este misiunea lor. În Bhagavata Purana, chiar și zeii se întrupează cu roluri diferite, unii sunt trimiși să înalțe omenirea, alții vin să o dărâme. Lumea este o scenă, dar nu toți actorii sunt oameni. Unele sunt plantate aici pentru a destabiliza scenariul. Și în Epoca Iluziei, Kali Yuga, publicul doarme. Așadar, întreabă-te, câți oameni din jurul tău sunt cu adevărat treji? Și câți sunt doar funcționali? Să aprofundăm. Dacă suntem cu toții reciclați, dacă acest pământ este o roată a sufletelor, cum pot intra suflete de genul acesta? Se oferă voluntari să joace rolul ticălosului sau sunt plantați? Detunători ai ciclului reîncarnării, paraziți energetici care pătrund prin liniile traumatice, linii de sânge sau ritualuri. Unele tradiții șamanice antice vorbesc despre sufletele care se strecoară, nu despre cele care se întrupează, dar entități care pătrund în linii genealogice așteptând să se activeze. Ele își așteaptă momentul potrivit. Ei moștenesc poziții nu prin merit, ci prin contract sufletesc. Nu cu sursa, ci cu altceva, ceva care ne privește de după văl. Așadar, acum permite-mi să te întreb ceva personal. Ai simțit vreodată că cineva din jurul tău nu este real? Nu în sensul științifico-fantastic, ci în sensul sufletului, ca și cum ar fi fost goi pe dinăuntru. Ca și cum ai avea de-a face cu un substituent. Anticii nu considerau asta paranoia. Ei au văzut-o ca pe o percepție. Adevărul este că acest tărâm este mixt. Lumină și umbră, suflete și carcase. Nu erai nebun. Doar simțeai ceea ce lumea îți spunea să ignori, dar nu mai ignori. Ai observat vreodată cum se schimbă unii oameni peste noapte? Nu treptat, instantaneu. Se trezesc mai reci, deconectați, privirea din ochii lor pur și simplu dispărută. Aceasta nu este doar o traumă. Asta e ceva mai vechi decât psihiatria. Ceva despre care avertiza fiecare tradiție străveche. În teozofie și misticismul modern, acest fenomen este denumit „walk-in”. Un suflet intră într-un corp după naștere, înlocuind cel original. Se întâmplă de obicei în timpul unei traume, comei, situațiilor aproape de moarte sau unui ritual. Uneori se ajunge la un acord, un schimb de suflete. Alteori, originalul nu se mai întoarce. Și ceea ce a rămas în urmă nu este cine cunoșteai. Unii oameni nu sunt deturnați. Erau goi de la bun început. Au auzit vreodată de teoria NPC-urilor? Internetul râde de asta, dar e mai vechi decât meme-urile. În Kabbalah, Qliphoth sunt cochilii, vase fără lumină interioară. În textele Vedice, ființele tamasice sunt dense, plictisitoare și adormite. În budismul Tibetan, ele sunt ecouri karmice, suflete blocate în repetiție, fără conștiință de sine. Acești oameni nu cresc. Se repetă, imită, consumă. Îi vei recunoaște după reacția lor la adevăr. Ei nu îl resping pur și simplu. Au probleme pentru că, în profunzime, nu e nimeni acasă. Vălul dintre lumi. Nu este vorba doar de subțiere. Se rupe. Întreabă orice clarvăzător, șaman sau lucrător în domeniul energiei. Îți vor spune același lucru. Mai multe walk-in-uri, mai multe stări de posesie, mai multe entități care acționează în mod necontrolat. Trăim într-o eră a deschiderilor, portalurilor, schimbărilor de frecvență și traumelor în masă. Asta creează fisuri. Și prin acele crăpături, se strecoară ceva înăuntru. Simți asta, creșterea cruzimii, amorțeala, necunoscuții cu fețe familiare. Nu se mai ascund pentru că nu sunt nevoiți. Suntem distrași. Suntem tratați cu medicamente. Suntem prea ocupați să derulăm ecranul ca să observăm ce intervine atunci când sufletul iese. Hai să fim serioși. Ce-ar fi dacă unii oameni nu ar fi fost niciodată meniți să fie oameni? Nicio metaforă, nici o boală mintală. Inteligențe non-umane pur și simplu, care se plimbă în trupuri umane. Este scris în scripturi. Pur și simplu nu ți s-a spus cum să o citești. Cartea lui Enoch vorbește despre observatori. Ființele care au coborât au luat soții umane și au dat naștere unei rase de hibrizi, nefilimii. Trupurile lor au murit în potop, dar spiritele lor sunt încă aici, rătăcind, flămânde. În căutarea corpurilor, unii dintre ei au găsit linii genealogice. Unii dintre ei te-au găsit. Școlile antice de mistere spuneau asta în secret. Ocultiștii moderni au sugerat acest lucru. Chiar și unii oameni de știință bănuiau că Pământul este o fermă de suflete, un sistem cu buclă închisă în care sufletele sunt reciclate, recoltate și resetate. Gnosticul a spus că Arhonii se hrănesc cu emoțiile umane. Vedele numeau acest tărâm Maya, o iluzie care captivează conștiința. În Cartea Morților, Egiptul a avertizat despre capcanele sufletului și judecătorii de după moarte. Dacă nu te trezești, ești trimis înapoi înăuntru. Și ghiciți cine păzește porțile? Nu zei. Paznici și niște linii genealogice? Acestea nu au fost concepute pentru creștere, ci pentru a facilita accesul. Iată partea de care se tem cel mai mult. Uneori, aceste entități se trezesc în ciclul existenței, nu ca ființe umane în căutarea luminii, dar ca prădători care își amintesc ce sunt. I-ai văzut ridicându-se, devenind brusc puternici, carismatici, de neatins. Ei nu învață empatia. Se hrănesc din credință. Fiecare like, fiecare frică, fiecare rugăciune este combustibil. Aceștia nu sunt ticăloși. Ei sunt arhitecții colapsului. Ei nu vor distrugere. Ei vor control și ascultare rituală. Și dacă și-ar aminti vreodată cu adevărat originea lor, ei încearcă să înlocuiască sursa însăși. Aceea nu e profeție. Asta e deja în mișcare. Există reguli, unele vechi. Legi sacre încorporate în structura acestui tărâm, înainte de a fi deturnat. Și chiar și întunericul trebuie să li se supună. Nu este doar spiritual, este contractual. Fiecare entitate, chiar și cele distorsionate, are nevoie de consimțământul tău. Uneori se exprimă verbal. Alteori este vibrațional. Frica, furia, dependența, disperarea, acestea sunt puncte de acces. Nu sunt interesați de corpul tău. Ei caută frecvența ta. Pentru că sufletul tău nu poate fi furat, el poate fi doar invitat să uite. Jocul este amnezia. Dar memoria, memoria este codul de suprascriere. Fiecare suflet poartă o semnătură, o frecvență unică ce nu poate fi copiată sau clonată. Sistemele antice știau asta. În Kabbalah, este Shem HaMephorash, numele divin codificat în sufletul tău. În Egipt, este Ren, adevăratul nume care răsună de-a lungul vieților. În Vede, este Atman-ul tău, scânteia sufletului neatinsă de iluzie. Entitățile pot imita aspectul, vocea, chiar și memoria, dar nu și codul. De aceea mantrele, psalmii și sunetele sacre nu doar înalță spiritul. Ele resping. Ele rezonează cu starea ta sufletească originală. În momentul în care îți amintești de asta, devii invizibil pentru ceea ce te vânează, de nedepistat, de neatins. Nu lupți împotriva întunericului cu pumnii. Combați asta cu amintirea. Pentru că odată ce îți amintești cine ești, nu te mai pot ignora. Fiecare sistem antic oferea unelte. În Islam, facem curățenie cu apă înainte de rugăciune. În creștinism, Psalmul 91, un scut de frecvență rostit. În Vede, OM, vibrația care dă naștere tuturor lucrurilor. În Egipt, ritualurile Akh pentru echilibrarea Ka și Ba. De ce crezi că au fost interzise, batjocorite sau comercializate? Pentru că acestea nu erau credințe, ci tehnologii. Ritualul nu este superstiție, ci întreținerea codului sursă. Și fără el, uiți. Și când uiți, ești programabil. Cea mai mare teamă a întunericului nu este puterea ta, ci memoria ta. Pentru că atunci când un suflet își amintește originea, codul, scopul său, devine de neînvins. Acest tărâm funcționează pe baza distragerii atenției, zgomotului, ecranelor, stresului. Orice, doar ca să te împiedice să stai în tăcere. Pentru că tăcerea este o ușă. Și de cealaltă parte, este numele tău adevărat. Nu numele tău de naștere, ci numele sufletului tău. Cel pe care l-ai purtat de-a lungul vieților. Cel pe care paraziții nu-l pot copia. Găsește-l, rostește-l, rezonează cu el. Și nimic nu te mai poate lega, nimic. Aceasta este Emmspiracy, ești pregătit? Se spune că nimeni nu este irecuperabil, că până și cei mai răi se pot întoarce. Dar dacă nu este adevărat? Ce-ar fi dacă unele suflete nu ar fi menite să se întoarcă? În Bhagavad Gita, Krishna spune: „Există cei care cad atât de adânc în Tamas, încât devin demonici la fiecare naștere.” Cartea Apocalipsei vorbește despre cei ale căror nume nu sunt scrise în Cartea Vieții. În budism, anumite ființe ajung atât de adânc în ură și iluzie, încât uită că au fost vreodată luminoși. Nu pentru că au păcătuit, ci pentru că au ales să rămână în umbră. Majoritatea oamenilor cred că sufletele nu pot muri, dar unele învățături spun contrariul. Cartea Egipteană a Morților avertizează despre a doua moarte, nu a trupului, dar a lui Ka. În Kabbalah, sufletele corupte care resping orice lumină sunt trimise înapoi în Tohu, haosul dinaintea creației. Nu pentru a se vindeca, ci pentru a se dizolva. În textele tibetane, ființele care resping trezirea nu se reîncarnează, ci sunt destructurate. Nu iad, nu tortură, ci doar dezintegrare. O întoarcere la țărână, pentru că unele energii nu vor mântuire, ci dominație. Și când ciclul se termină, nu vor mai fi reciclate. Vor fi șterse de pe grilă. Din când în când, unul dintre ei își amintește. Un suflet cufundat în întuneric se despică, nu din vinovăție, ci din recunoaștere. Ce a devenit, ce a făcut, pentru ce a fost menit și alege să se întoarcă înapoi. I-ai văzut, merg în liniște, distrug sistemele pe care le-au construit odată. Ei trăiesc fără laude, fără mângâiere. Ei poartă greutatea vieților trecute care i-au ars pe alții. Și ei nu inventează scuze, ei se căiesc, nu sunt sfinți, sunt prădători mântuiți. Și sistemul se teme de ei mai mult decât de îngeri, pentru că ei înțeleg întunericul din interior spre exterior. Sistemul nu a fost creat pentru a te prinde în capcană, ci a fost deturnat. Și fiecare suflet care își amintește devine o crăpătură în acea deturnare, o scurgere, o amenințare. Pentru că atunci când un suflet își recapătă lumina, nu doar se înalță, ci îi trage și pe alții după el. Cei care au umblat în întuneric și s-au întors, ard mai curați decât cei care n-au plecat niciodată, pentru că au văzut lumina falsă, au gustat parazitul și au ales totuși adevărul. Asta nu e răscumpărare, ci recalibrare. Și așa se prăbușește sistemul, din interior spre exterior, câte un suflet pe rând, începând cu al tău.
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere și subtitrare: Miruna Moșilă
Adaptarea textului: Șerban Mircea Constantin