Tot ceea ce credem despre existență este o minciună. Nu ne aflăm într-o lume creată pentru noi, ci într-o închisoare îngropată adânc într-un tărâm de coșmar. Miturile antice pe care le respingem drept povești s-ar putea să nu fie deloc mituri, ci avertismente. În diferite civilizații, există zvonuri despre o realitate mai profundă și mai întunecată. Acela în care nu suntem copiii unui creator iubitor, ci urmașii a ceva monstruos. Și, cel mai rău, nu trebuia niciodată să plecăm. Mulți cred în rai și iad, dar ce-ar fi dacă nu am fi fost niciodată destinați să scăpăm din Tartar? În mitologia greacă, Tartarul este mai adânc decât Hades, un loc în care zeii închid cele mai groaznice creaturi. Unii filozofi antici au sugerat că Tartarul nu este un loc unde te duci după moarte. Este locul unde te afli deja. Misterele orfice, un cult secret grecesc, sugerau că sufletele umane sunt prinse aici ca pedeapsă pentru o crimă străveche. Dacă e adevărat, înseamnă că nu suntem pe tărâmul celor vii. Suntem deja în tărâmul celor damnați. Oare ceea ce numim viață este doar un strat de iluzie, care ne împiedică să vedem abisul în care existăm cu adevărat? Lilith, suntem noi copiii ei, nu ai lui Adam? Textele religioase ne spun că Adam și Eva au fost primii oameni. Dar poveștile mai vechi spun altceva, și anume că prima soție a lui Adam, Lilith, a adus pe lume copii nu din dragoste, ci din sfidare. Lilith nu a fost făcută din coasta lui Adams, ci a fost făcută egală cu el din aceeași țărână. Când a refuzat să se supună, a părăsit Edenul fugind în cele mai întunecate colțuri ale existenței. Unele mituri spun că ea a devenit mama unei specii complet diferite, cineva fără nicio legătură cu Dumnezeu, fără favoare divină. Se spunea că acești copii s-au născut în umbră cu o foame veșnică, blestemați să umble pe pământ fără suflet. Se poate oare să nu fim deloc copiii lui Adam și ai Evei? Ci mai degrabă, urmașii uitați ai lui Lilith, trăind într-o lume menită să ne împiedice să ne amintim adevărul? Cu mult înaintea dumnezeului biblic, a existat Tiamat, mama originală a Haosului și a Mării. În mitologia babiloniană, Tiamat era creatoarea existenței, forța creației brute. Dar zeii, conduși de Marduk, s-au întors împotriva ei. Au sfâșiat-o, folosindu-i cadavrul pentru a crea cerul, pământul și mările. Lumea în care trăim nu este un paradis divin, ci rămășițele unei zeițe ucise, forțate să se supună unei ordini naturale. Asta înseamnă că realitatea noastră este literalmente făcută din corpul unui zeu mort, un zeu care a condus odată Haosul, nu ordinea. Ce se întâmplă dacă așa-numita lume naturală este o abominație? Structura de forță creată din moarte și trădare. Dacă suntem prinși în Tartar, dacă suntem copiii blestemați ai lui Lilith, și dacă lumea este construită din cadavrul unui zeu ucis, atunci ce spune asta despre percepția noastră asupra realității? Religiile ne spun să ascultăm, să așteptăm mântuirea, dar dacă aceasta este o minciună? Regulile acestei lumi, munca, suferința, decăderea, par nefirești, ca și cum nu am fi meniți să existăm așa. Societățile secrete antice avertizau că trezirea din iluzie ar putea înnebuni o persoană. Ce se întâmplă dacă adevărata realitate este ceva ce mintea noastră nu poate gestiona? Ce-ar fi dacă zeii care ne-au salvat ar fi cei care ne-au înrobit și noi am trăi doar într-o închisoare deghizată în lumea în care trăim? Întrebarea finală: cum evadăm? Dacă suntem într-adevăr prinși în capcană, atunci trebuie să existe o cale de ieșire. Însă istoria sugerează că cei care caută adevărul sunt reduși la tăcere, șterși sau distruși. Creștinii gnostici cred că dumnezeul Bibliei era un zeu fals, un demiurg care a înrobit sufletele umane în realitatea materială. Misterele orfice vorbeau despre ruperea ciclului evadării din închisoarea Tartarului. Chiar și în hinduism și budism, scopul este să ne trezim din iluzie și să scăpăm de ciclul suferinței. Ar putea fi oare că adevărata luptă nu este între bine și rău, ci între cei care văd închisoarea și cei care nu o văd? Realitatea înfiorătoare: nu am fost niciodată meniți să fim liberi. Tot ceea ce ți s-a predat despre viață, despre moralitate, despre existență ar putea fi nimic mai mult decât un scenariu de închisoare, care te împiedică să pui singura întrebare care contează: cine ne-a adus aici și de ce? Ești pregătit să afli adevărul sau este adevărul atât de înspăimântător încât nu a fost menit să fie descoperit? Pentru că dacă te uiți prea adânc în abis, s-ar putea să te privească înapoi.
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere și subtitrare: Miruna Moșilă
Adaptarea textului: Șerban Mircea Constantin