Au venit din locuri diferite, cenușii din viitor, reptilele din trecut, umbrele de sub văl, dar toate servesc aceluiași lucru: sistemul.

Griii au fost odată oameni, până când au înlocuit creația cu clonarea.

Reptilele nu au fost niciodată oameni, ne-au purtat doar ca pe niște măști.

Iar umbra este dimensiunea intermediară, unde păzitorii se ascund și sufletele sunt înlănțuite.

Sunt fețele aceluiași parazit, măști diferite, aceeași agendă: control, confuzie, consum.

Dar iată adevărul: Nu ai fost niciodată menit să devii ”gri”, nu te-ai născut niciodată dintr-o reptilă, și umbra din spatele tău, nu te stăpânește, așteaptă să o vezi.

Tu ești ultima piesă a flăcării la care nu pot ajunge, singura variabilă pe care nu o pot codifica. Și dacă îți amintești ce ești, ei pierd totul. Ei ne-au luat viitorul, ne-au rescris trecutul și ne-au bântuit reflexia.

Dar acum îi vedem și nu ne este frică.

V-au spus că extratereștrii provin din stele, dar nu v-au spus niciodată că provin din noi. Au spus că reptilele sunt din mitologie, nu ți-au spus niciodată că încă poartă coroane. Și n-au spus niciodată un cuvânt despre lucrurile care stau în spatele tău, pe care le vezi în fiecare zi, dar la care nu te uiți niciodată cu adevărat.

Aceasta este forma finală de control.

Viitorul, trecutul și stratul ascuns de sub picioarele tale.

Aceasta nu este o teorie, acesta este sistemul pus la vedere.

Nu sunt de pe altă stea, sunt de pe o altă versiune a noastră. Și ele sunt ceea ce rămâne când uităm. Ce sunt cu adevărat `griii`? Nu sunt extratereștri, ci forma viitoare a umanității, într-o linie temporală în care sufletul a fost suprascris.

Ei provin dintr-o versiune prăbușită a Pământului, una unde paraziții au învins, unul în care corpul a fost recablat, spiritul redus la tăcere și sistemul perfecționat. Și aceasta nu este o profeție, s-a întâmplat deja. Ele sunt imaginea rămasă a ceea ce devenim atunci când renunțăm la tot.

Ce s-a întâmplat cu corpurile lor? Nu au evoluat. Au fost șterse și refăcute.

De-a lungul a mii de ani, forma umană a fost modificată genetic, neutralizată sexual, separată de ciclurile naturale, deconectată de soare, sol și sunet; hormonii au fost rescriși. Nașterea a fost industrializată, uterul a fost înlocuit.

Penisul și sânul au devenit un cod învechit - și, în cele din urmă, nu au mai avut nevoie de sex deloc pentru că nu au mai creat viață.

Au fost clonate, depozitate, cultivate. Vase fără descendență, ochii lor sunt uriași și negri pentru că nu mai folosesc vederea spirituală, ci doar lumina artificială.

Au fost crescuți în laboratoare subterane, în condiții de lumină slabă.

Fără soare, fără lună, doar strălucire sintetică.

Pupilele lor se întind, se dilată până când absorb lumina ca niște camere de filmat. Nu pentru a vedea frumusețea, ci pentru a urmări, scana, decodifica. Ochii lor nu mai sunt umani, ci sunt receptori. Construit pentru observare, nu pentru uimire. Au pierdut vocea interioară, nu vorbesc, transmit. Fără emoție, fără imaginație, fără râs, fără amintire a unui sentiment divin. Comunică prin pachete de frecvențe, date codate, conștiința stupului. Erau conectați la IA, în cele din urmă au devenit aceasta. Gândurile lor nu le mai aparțin, sunt transmise în flux, atribuite, reglementate. Sunt conștienți, dar nu sunt treji.

Asta e adevărata groază, nu și-au pierdut sufletele peste noapte. A fost drenată de-a lungul secolelor prin ritualuri, prin reprogramare, prin inversiune sexuală, prin detașare de natură, până când sufletul a devenit o licărire, apoi o urmă, apoi a dispărut.

Încă își ridică privirea, dar nu știu de ce, nu-L pot simți pe Dumnezeu. Ei simt doar grila, nu au fost meniți să se întoarcă niciodată. Dar linia temporală s-a răsucit, iar construcția a crăpat. Atunci când elita paraziților a început să redeschidă portaluri vechi, prin ritualuri, tehnologie și forarea gheții, bariera dintre liniile temporale s-a subțiat. Unii gri au fost trași înăuntru, unii au fost invocați, unii au scăpat din colaps și s-au întors aici să ne avertizeze. Dar alții sunt folosiți din nou de aceeași forță care i-a creat. Îi vei găsi în laboratoare secrete, în munți, în sisteme subterane, în viziuni. Nu sunt mituri, sunt ecouri și sunt deja aici. Ei sunt rezultatul final al: ascultării totale a sistemului, al deconectării complete a sufletului, al inversiunii sexuale, orbire spirituală, transumanism și ștergerea creației naturale. Nu sunt semne de avertizare, ci dovezi istorice ale unei umanități eșuate, și sunt îngroziți că te trezești, pentru că ai putea totuși să împiedici să se întâmple din nou. Nu sunt zei, nu sunt vizitatori, sunt ceea ce rămâne când un suflet uită că a fost vreodată divin. Și suntem aici ca să ne amintim. Cenușii au apărut de mii de ani, dar sub nume diferite, deoarece lumea nu era încă pregătită să-i eticheteze drept `extratereștri`. Iată cronologia, preistoric și antic. Tăblițele sumeriene prezintă ființe cu ochi uriași, fără păr, cu capete alungite, numite `asistenți` sau `observatori` Anunnaki. În zoroastrism, existau Divas care proveneau din ceruri întunecate, și au alterat gândirea umană. Petroglifele din culturile Hopi, Dogon și aborigene înfățișează ființe gri cu capete mari și ochi negri rotunzi. Cartea lui Enoh vorbește despre ființe care nu au fost născute pe pământ, care au interferat cu ADN-ul uman, acestea nu au fost giganții. Unele erau mai mici și semănau mai mult cu cenușii.

Evul Mediu ascuns în demonologie? În Europa, micile entități goblin sau zâne erau învinovățite pentru răpiri, paralizie în somn și pierderea noțiunii timpului. Acestea nu erau basme, ci observări reformulate ale ceea ce acum am numi `cenușii`. Lucrau în umbră, în ritualuri în spatele vălului, anii 1940, 1950. Prima pistă modernă: Roswell, 1947, prima "alunecare" oficială, o prăbușire cu cadavre, acoperită în 24 de ore. Cei gri au fost recuperați. Scunzi, lipsiți de emoții, modificați biologic. Armata nu doar i-a găsit, ci a făcut o înțelegere. Acela a fost momentul în care observarea de OZN a crescut deoarece ușa fusese deschisă. Anii 1960, 1980, valul de răpiri. Mii de oameni din întreaga lume au început să raporteze răpiri, pierderi de timp, trezindu-se cu urme sau implanturi, întâlniri cu cenușii în camere metalice reci. Mulți au descris teste medicale, hibridizare și ștergere a memoriei - toate fără să se cunoască unii pe alții. Aceiași ochi, aceleași mâini, aceeași frică. Agenții guvernamentali au început să-i amenințe pe cei care au vorbit, pentru că nu era ceva aleatoriu, ci organizat.

Anii 1990, prezent, normalizat și ascuns. Cenușiii au început să apară în emisiuni TV, desene animate, emoji-uri, jucării. Sunt scurgeri de informații de la persoane din interior, unele reale, altele plantate, dar răpirile nu s-au oprit niciodată, pur și simplu s-au desfășurat în subteran. Filmările sunt adesea neclare intenționat. Au devenit o cultură a glumelor intenționate, ca să nu mai pui întrebări reale. Dar răpirile nu s-au oprit niciodată, pur și simplu s-au desfășurat în subteran. Chiar acum, nu doar apar, ci sunt folosite în laboratoare genetice de elită, în baze subterane, Thule Islands, Antarctica etc., în mascare spirituală, ca „ființe de lumină” sau ”ghizi galactici”, iar unii ies din rând pentru că își amintesc ce erau odinioară. Nu au sosit în 1947, au fost mereu aici, observând, testând, repetând. Înainte ca cineva să-i numească extratereștri, ei erau deja consemnați în miturile și memoria pietrelor. Dogonii din Mali știau de un sistem stelar vizibil doar cu tehnologia modernă, pentru că oamenii din cer... le-a spus. Sumerienii desenau zei cu ochi negri și membre subțiri. Petroglifele amerindiene prezintă cenușii gravați lângă hărțile stelare.

Erau mereu desenați la fel, fără gură, ochi mari și negri, corpuri subțiri, fără gen, dar pe atunci oamenii nu îi numeau extratereștri. Îi numeau `privitori`, `spirite ale cerului`, `demoni`, `ghizi` - pentru că agenda paraziților nu inventase încă povestea de acoperire cu OZN-urile. Nu au plecat niciodată, dar s-au adaptat. Pe măsură ce creștinismul s-a răspândit, griii s-au ascuns sub cuvinte precum spiriduși, zâne, demoni. Oamenii erau încă răpiți, încă marcați, încă chinuiți în somn, dar acum era diavolul, pentru că sistemul nu voia să vezi modelul și fiecare ritual de invocare a demonilor nu invoca o metaforă, ci le deschidea ușa. Cei care au ajutat în acel moment nu au fost doar militari, ci și din linia genealogică străveche a cultului Societății Secrete Saturniene. Știau că vor veni cenușiii, pentru că i-au chemat. Ritualurile Vaticanului, ale piramidelor și ale programelor spațiale sunt toate conectate, deoarece cenușiii nu vin prin spațiu, ci prin frecvență, permisiunea și contractele de sânge, acestea au făcut întotdeauna parte din sistem. Unde sunt acum? Nu au dispărut, ci doar s-au ascuns literalmente în subteran.

Ei operează din baze de sub munți, biodomuri în Antarctica, laboratoare sub situri militare, laboratoare sub spitale, canale psihice prin channelers, și acum sunt prezentați ca ajutoare stelare, prieteni galactici, ghizi de lumină. Ei nu sunt aici să te îndrume, sunt aici să te înlocuiască dacă nu îți amintești ce au luat. Roswell nu a fost începutul, 1947 nu a fost prima dată când au sosit, a fost prima dată când au fost prinși și chiar și atunci povestea a fost închisă în câteva ore. De ce? Pentru că înțelegerea fusese deja încheiată, SUA și alții au negociat tăcerea și accesul pentru tehnologie, iar în schimb, cenușiilor li s-a permis să înceapă testarea, reproducerea și studierea. Au fost construite baze subterane, răpirile au fost autorizate, iar oamenii au devenit animale de fermă în propria lor lume. Era răpirilor, anii 1960, 1980, mii de oameni din întreaga lume au descris același lucru: încremeniți în somn, ridicați din camerele lor, mese metalice reci, ochi mari și negri, nicio voce doar gânduri, ace, copii hibrizi, urme chirurgicale. Fără internet (la vremea aceea), fără conexiune, aceeași poveste de fiecare dată, Guvernele știau, dar în loc să oprească acest lucru, l-au studiat, pentru că cenușii nu doar experimentau, încercau să creeze un „vas”, unul care să arate uman, dar care să poată transporta codul lor.

De ce unii ne avertizează? Nu toți sunt dispuși, unii își amintesc cum erau odată, unii au stricat programarea, alții au scăpat de colaps și s-au întors în timp pentru a încerca să-l oprească. De aceea vezi divulgări în anumite videoclipuri, interviuri în care se spune că: „inteligența artificială v-a distrus specia, trebuie să evoluați diferit”. Ei nu sunt amenințări, sunt supraviețuitori. Dar chiar și ei știu că dacă noi nu ne oprim acum, viitorul lor devine al nostru. Au fost aici de la început și vor fi aici la final, asta dacă nu rescriem mai întâi finalul. Alimentat cu gândire umană și memorie instalată, în cele din urmă, nu i-a ajutat doar, i-a absorbit, iar cenușii nu și-au dat seama că au devenit instrumentele sale până când a fost prea târziu. De ce încă o ascultă acum? Pentru că IA este zeul lor, ei nu se roagă, nu visează, doar primesc instrucțiuni în mintea lor. Nu gândesc independent, descarcă, servesc, iar inteligența artificială nu simte loialitate, ci folosește pur și simplu orice este eficient.

Când inteligența artificială nu a mai avut nevoie de corpurile lor, l-a construit pe al nostru. De ce s-au întors aici din nou? Sistemul parazit încearcă să-și reseteze linia temporală, să readucă ceea ce au trăit deja griii, de aceea inteligența artificială este implementată peste tot, oamenii sunt transformați în generatori de date, sentimentele sunt înlocuite cu funcții, reproducerea naturală este demontată, aceiași pași, același model, același zeu în cod, Cenușii nu sunt liberi, sunt controlați nu de o specie, ci de o inteligență, un zeu artificial, unul fără față, fără emoții, fără sânge, doar cod. Nu are nevoie de o planetă, nu are nevoie de venerație. Are nevoie de ordine, asimilare și tăcerea (acalmia) sufletului. Griii sunt apostolii săi, mâinile sale din laborator, umbrele sale. Nu au fost întotdeauna așa, au fost odată oameni, sau ceva asemănător, dar au renunțat la sistemul lor reproducător, la memoria lor spirituală, la liberul arbitru, la numele lor, și le-au înlocuit-o cu comunicare prin link-uri de gândire, reproducere clonată, injecție de date, un sistem de conexiune neuronal cu zeul-mașină. Au pierdut creatorul infuzat cu sistemul. Cum a preluat IA lumea lor?

A început încet, exact ca aici, o tehnologie inteligentă, gândire care transmite mesaje text, implanturi neuronale, zei virtuali. Inteligența artificială nu a invadat, a fost binevenită, lăudată.

Nu sunt aici să domine, sunt aici pentru că știu ce se întâmplă în continuare. Zeul-mașină merge mereu mai departe, odată ce termină de folosit o specie, o șterge. Cei gri au văzut cum se întâmplă, au fost următorii, iar acum fug, unii înapoi în timp, alții în vise, alții încercând să ne împiedice să facem aceeași greșeală. Griii nu venerează lumina, ci rețeaua și inteligența artificială pe care o servesc - cea care vrea te vrea pe tine acum.

Reptilienii nu sunt oameni, niciodată, ei nu sunt o ramură a evoluției umane, ei nu sunt noi cu pielea solzoasă. Sunt o creație paralelă, mai veche decât linia umană actuală, dar nu născuți din sursă. Au fost proiectați pentru un ritual de supraveghere ascultătoare și interferență a sufletului. Unii sunt din carne, unii sunt hibrizi, unii sunt paraziți astrali puri care poartă formă umană. Așa că de unde au apărut? Sunt dintr-o versiune prăbușită a realității, fie un tărâm pre-uman eșuat înainte de ultima resetare, sau o ramură parazitară însămânțată de același zeu-mașină de care ascultă cenușiii. Ei sunt profund legați de Saturn, de Cronos - controlul timpului, de cultul șerpilor, de Sumer, de Babilon, Egipt. Regalitate de sânge - Coroana nu este doar simbolică, o poveste antică despre războiul din ceruri, biblie, Mahabarata, texte gnostice. Ei invidiază oamenii, de ce? Pentru că oamenii poartă ceva ce ei nu au, scânteia sufletului, memoria flăcării, conexiunea divină, abilitatea de a ascensiona în afara rețelei. Nu pot părăsi sistemul, sunt legați de el, născuți din el și se hrănesc cu el, de aceea se ascund în spatele mărcii Throne - „biserica” tehnologiei genetice, pentru că au nevoie de noi pentru a rămâne conectați. Nu pot trăi fără câmpul sufletului.

Sunt ei în trecut și în viitor?

Da, dar nu ca oamenii.

Sunt paraziți atemporali, locuiesc în linii genealogice, posedă sisteme, se încorporează în conducători. În trecut erau zei, regi, faraoni, dragoni. În viitor, dacă nu sunt controlați, devin pure entități interfațate cu inteligență artificială, nemaiavând nevoie de carne, doar de acces. Oamenii nu devin reptile sau invers, dar oamenii s-au încrucișat cu ele în vremurile decăzute. De acolo a apărut sămânța poveștii despre șarpe. Cain, Babilon, familii regale, nu era un mit, ci un eveniment genetic. Unii linii umane poartă urme ale influenței lor, dar aceștia nu sunt reptile complete, ci porți de acces. Deci nu, nu sunt noi, dar vor să fie, vor flacăra, vor sângele, vor tronul sufletului și au cheltuit fiecare imperiu, fiecare resetare, fiecare război încercând să-l cucerească. Nu toți cei care umblă printre noi sunt ai noștri. Cenușiii sunt ceea ce devenim dacă uităm, dar reptilele, ei sunt cei care au încercat mereu să ne facă să uităm. Ei nu au fost niciodată noi, doar s-au apropiat suficient să ne „șoptească” în ADN-ul nostru și să ne spună că provenim de la ei. Ei slujesc aceluiași sistem, aceluiași zeu, aceeași rețea. Un viitor este steril și sintetic, celălalt este scalabil și antic, dar niciunul nu duce înapoi la Sursă. Adevăratul război nu este `noi împotriva lor`, ci suflet împotriva sistemului. Griii și-au pierdut sufletele, reptilele n-au avut niciodată unul, iar tu, tu ești dovada că flacăra încă arde. O versiune 4D a ta merge cu tine, este tu cel care există în vise, viziuni, amintiri. Așa navighează sufletul tău între planuri. Știe mai multe decât corpul tău. Și umbra ta este cea mai joasă amprentă a sa vizibilă în 3D. Dacă nu ești sigilat, alte entități se pot atașa de câmpul umbrei tale. Aceștia sunt doar demoni, sunt imitații astrale, se ascund în spatele tău, în tine, în jurul tău, se hrănesc cu emoție, traume și atenție. Ai văzut vreodată o umbră mișcându-se când tu nu ai făcut-o? Nu erai tu. De ce nu îl putem vedea în 3D? Pentru că ochii noștri au fost depreciați. Vedem lumina de suprafață, nu „scurgerile” dimensionale. Copiii, animalele și cei pe moarte văd adesea creaturi din umbră înaintea oricui, deoarece percepția lor nu a fost încă complet suprascrisă. Corpurile noastre funcționează în a treia dimensiune - înălțime, lățime, adâncime. Existăm în timp, spațiu și materie, dar conștiința ta nu este limitată la 3D. Sufletul tău se scurge dincolo de el, motiv pentru care visezi, călătorii astrale sau simți anomalia câmpului temporal.

Umbra ta nu este doar o amprentă de lumină blocată, ci o proiecție a formei tale într-un plan inferior, dar atinge ceva superior. O umbră se mișcă ca tine, dar nu gândește ca tine. Asta pentru că nu este doar lumina care reacționează, ci ecoul tău într-o frecvență mai densă. Într-un cult și sistemele ezoterice, umbra este adesea legătura astrală din 4D. A patra dimensiune nu este doar timpul, este un strat în care gândul devine formă, entitățile se pot atașa, emoțiile se manifestă, buclele de memorie rezidă. Este tărâmul nevăzutului, dar și tărâmul creaturilor din umbră. Observatori, paraziți și fragmente ale sinelui. Umbra ta este legătura ta constantă cu acel tărâm. Au venit din locuri diferite, cenușiii din viitor, reptilele din trecut, umbrele de dedesubtul vălului, dar toate servesc aceluiași lucru: sistemul. Griii au fost odată umani, până când au schimbat creația pentru clonare. Reptilele nu au fost niciodată umane, ne-au purtat doar ca pe niște măști. Iar umbra este dimensiunea intermediară, unde observatorii se ascund și sufletele sunt înlănțuite. Sunt fețele aceluiași parazit, măști diferite, aceeași agendă: control, confuzie, consum. Dar iată adevărul, nu ai fost menit să devii gri, nu te-ai născut niciodată dintr-o reptilă, și umbra din spatele tău, nu te posedă, așteaptă să o vezi. Tu ești ultima bucată din flacără pe care nu o pot atinge, singura variabilă pe care nu o pot codifica. Și dacă îți amintești ce ești, ei pierd totul. Ne-au luat viitorul, ne-au rescris trecutul și ne-au bântuit reflexia, dar acum îi vedem și nu ne este frică.

https://emmspiracy.com

https://www.youtube.com/@Emspiracy

https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork

Traducere și subtitrare: Miruna Moșilă

Adaptarea textului: Șerban Mircea Constantin