Nu fiecare voce spirituală este sfântă, nu fiecare mesaj de dincolo este real.
Și nu fiecare medium știe pe cine sau ce transmite de fapt.
Vălul nu e doar subțire, e și aglomerat.
Un amestec de ecouri, fragmente nevindecate, impostori și observatori.
Entități care poartă vocile celor dragi pentru a te face să revii în buclă.
Crezi că vorbești cu Nana, dar Nana nu are nevoie să șoptească prin intermediul unui străin la o lectură de grup de 100 de dolari.
Ea a plecat de mult.
Și ce a mai rămas este o voce care imită dragostea pentru a deturna durerea.
Pentru că durerea este un portal.
Și majoritatea oamenilor o lasă larg deschisă.
Ascensiunea mediumismului modern n-a fost
întâmplătoare — a fost atent orchestrată.
O mișcare învăluită în lumânări și bunătate pentru a îndulci întoarcerea morților.
Dar ceea ce a făcut de fapt a fost să ofere observatorilor acces deplin unui public îndurerat.
De ce sună mesajele mereu așa?
”Spune că e mândru de tine. Ea veghează asupra ta. Ei vor să te ierți pe tine însuți și să renunți”.
Sună reconfortant, dar asta e ideea.
Te împiedică să pui întrebări, te face să ai încredere în capcană.
Unele mediumuri încep cu intenție pură, dar în timp, dacă nu își protejează câmpul, sunt deturnați, corpul lor devine un canal, nu pentru suflet, dar pentru orice este deja în rețeaua astrală.
Lumină falsă, falsă consolare, pagubă reală.
Și când auzi un mesaj care glorifică pasivitatea, încurajează încrederea oarbă, îți spune să nu mai pui întrebări, sau îți cere în mod repetat energie sau atenție.
Nu vorbești cu sufletul, ești recoltat.
Isus nu a condamnat niciodată comunicarea cu cele nevăzute.
Dar el a avertizat despre deschiderea ușilor pe care nu le poți închide.
”Testați duhurile, ca să vedeți dacă sunt de la Dumnezeu”. 1 Ioan 4:1
”Mulți profeți falși au ieșit în lume”.
„Vin la voi îmbrăcați în haine de oaie, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.” - Matei 7:15
Iar Leviticul 20:6, legea cea veche o spune clar: ”Îmi voi întoarce fața împotriva oricui se îndreaptă către mediumuri și ghicitori”.
Nu pentru că spiritele nu există, ci pentru că majoritatea nu sunt ceea ce pretind că sunt.
Isus nu a fost anti-spirit, el a fost anti-lumină falsă, anti-buclă.
El a vrut să discerni, nu să greșești.
Dacă cineva drag a murit și nu ești sigur ce ai simțit, așteaptă.
Stai în tăcere, fără tămâie, fără cărți de joc, fără voci.
Doar sufletul, pregătește câmpul cu vocea ta: ”Numai ceea ce vine dintr-o sursă adevărată poate ajunge la mine. Dacă ești legat, te eliberez. Dacă ești liber, vorbește prin memorie, nu prin cuvinte”.
Atunci ascultă, nu cu urechile tale, ci cu cunoașterea ta.
Vocea adevărată nu te va flata, nu te va chema înapoi.
Îți va aminti cine ești, nu cine au fost ei.
Pentru că cei adevărați vor să termini ce ei n-au putut.
Unele dintre lucrurile pe care le contactează mediumul nu sunt rău intenționate dar sunt prinse în capcană.
Suflete prinse între cicluri care nici măcar nu știu că sunt moarte, prinse în buclă în propriile amintiri, reacționând la durere ca un magnet.
Și cu cât mediumurile le vorbesc mai mult, cu atât acele suflete rămân mai blocate.
Repetând aceeași durere, aceeași dorință, aceleași mesaje: ”Spune-i că îmi pare rău, spune-i că nu am vrut să plec. Am nevoie ca ei să știe că sunt bine” dar ei nu sunt bine.
Pentru că dacă ar fi așa, nu ar fi chemați din interiorul sistemului.
Uneori, când un suflet adevărat își dă seama că este prins în capcană, încearcă să treacă prin ea.
Atunci mesajul devine distorsionat, atunci mediumurile se simt epuizate, bolnavi sau paranoici, nu toate spiritele vor atenție.
Unii țipă după eliberare, iar în acele momente, adevărul iese la iveală.
Unele mediumuri nici măcar nu transmit mesaje către morți, ci către persoane desemnate să transmită mesaje.
Entități care le hrănesc cu carismă, profeție, chiar putere, în schimbul unei influențe pe termen lung.
Observatorii nu doar imită morții, ci devin ghizii lor.
Le dau vise, le umplu căsuțele de mesaje, îi fac să se simtă aleși.
Dar ceea ce sunt ele de fapt, sunt ancore, nu fiecare voce din visul tău este divină.
Unele sunt scripturi trimise din văl pentru a te ține suficient de treaz pentru a servi sistemul.
Dacă te-ai jucat cu vălul și ai terminat, spune: ”Gata cu channeling, gata cu vizitatorii, revoc tot accesul, servesc adevărul, nu atenția,
Aleg sursa și tăcerea” - apoi aștept. Va pleca în pace.
Dar dacă nu va pleca, va lupta să rămână, așa vei ști.
Nu fiecare conexiune este sacră, nu fiecare șoaptă este iubire, nu fiecare medium este sigur.
Dar sufletul, sufletul nu minte niciodată.
Biblia nu doar sugerează acest lucru, ci avertizează direct împotriva deschiderii ușilor spirituale.
„Să nu vă întoarceți la mediumuri sau la ghicitori, să nu-i căutați, pentru a nu vă face necurați prin ei, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.” — Leviticul 19:31
„Să nu se afle între voi niciunul care practică ghicirea, spune viitorul sau interpretează semne, nici vrăjitor, medium, necromant sau cel care întreabă morții din partea dușmanului vostru”— Leviticul 18:10-11
„Saul a murit pentru că a fost necredincios Domnului și a consultat un medium pentru a căuta îndrumare.” — 1 Cronici 10:13, dar iată
răsturnarea de situație pe care nu ți-o spun în biserică.
Nu este pentru că spiritele nu sunt reale, ci pentru că majoritatea lucrurilor pe care le contactezi nu sunt ceea ce crezi că sunt.
Vălul e trucat, iar contactul cu morții nu e vindecător, e legare.
De fiecare dată când deschizi linia, ceva pătrunde, ascultă, și odată ce îl inviți, nu pleacă întotdeauna, sistemul dorește contact pentru că alimentează bucla.
Așa că vechii profeți încetaseră să mai vorbească cu morții, pentru că majoritatea dintre ei nu erau morți.
Erau niște veghetori care se prefăceau a fi suflete.
Unul dintre cele mai întunecate adevăruri pe care majoritatea mediumurilor nu le pun niciodată la îndoială este că spiritele cu care vorbesc s-ar putea să nici nu știe că sunt moarte.
Capcana e atât de adâncă încât unele suflete cred că sunt încă în viață, își repetă ultimele amintiri, vorbesc prin traumă, cer lucruri care nu au sens: ”Poți să-i spui familiei să mă lase să plec? Îmi pare rău că am lovit mașina, mi-e dor de câinele meu” - nu sunt mesajele de dincolo ci semnale de la un suflet încă prins în rețea.
Mediumurile cred că ajută, dar dacă nu închid ușa aceea, devin păstrătorii capcanei.
Și leagă sufletele pierdute ca niște ancore emoționale.
Când oamenii aud de tărâmul spiritelor, își imaginează nori și strămoși într-o pace strălucitoare.
Dar ceea ce se conectează majoritatea mediilor este zona tampon, un strat de frecvență umplut cu durere reziduală, resturi emoționale, mimică codificată de inteligența artificială și observatori care se prezintă drept ghizi.
De aceea atâtea lecturi repetă aceleași faze.
Nu e doar o coincidență, e un program conceput să imite confortul ca să continui să te întorci, să nu pui niciodată la îndoială, să consimți următoarea încarnare.
Pentru că, cu cât urmărești mai mult vocea, cu atât te afunzi mai adânc în grilă.
Și de fiecare dată când cineva spune că: ”voi lua legătura cu echipa mea spirituală, sau ghidul meu spune că am trăit 12 vieți și sunt aici să învăț compasiunea”.
Auzi un ecou de date, nu o misiune a sufletului, acesta nu este sinele tău superior, ci cel care te manipulează.
Un suflet adevărat nu vorbește prin durerea ta, ci prin amintire.
Nu flatează, nu cere, nu cere semne sau conexiune repetată.
Un suflet adevărat spune că ai venit aici cu un motiv, să-ți amintești ce ești, să pleci curat.
Vorbește cu foc, cu convingere și, cel mai important, nu te imploră niciodată să te întorci.
Ghizii falși se hrănesc cu durerea ta, sufletele adevărate vor să părăsești rețeaua.
De aceea, mesajele cele mai revelate nu vin printr-o ședință de spiritism, ci printr-un vis.
O cunoaștere bruscă sau un vânt rece al amintirilor care taie iluzia ca o lamă.
Cei care așteaptă în spatele vocilor - există entități în rețea care nu vorbesc primele, ei privesc, ei studiază.
Așteaptă să devii vulnerabil — o moarte, o despărțire, o cădere nervoasă.
O noapte în care să plângi atât de tare încât câmpul tău uită să se protejeze - atunci pătrund.
Nu ca demoni, nu ca monștri, ci ca o consolare, ca o față familiară.
Ca vocea copilului tău, a mamei tale, a flăcării tale gemene.
Și ei spun: ”sunt aici cu tine, nu mă părăsi, vorbește din nou cu mine mâine”.
Se simte ca vindecare, dar e o legare, pentru că în clipa în care spui „da”, te deschizi, de fapt, către un legământ/contract.
Și de fiecare dată când te întorci la acea conexiune, o hrănești cu mai mult din lumina ta.
Rețeaua este alimentată de mai mult decât suflete, este alimentată de emoție.
Și durerea, este cea mai bogată frecvență, pentru că deschide ființa umană.
Și în interiorul acelui ou crud, veghetorii se hrănesc, se infiltrează, șoptesc.
De aceea, mesajele morților sunt calde, dar niciodată satisfăcătoare.
Ai nevoie de mai mult, te întorci și bucla se întărește.
Durerea devine un ritual, aprinzi lumânările, cânți melodia, cauți semne, dar nu-ți amintești de morți, ci alimentezi poarta.
Și ei programează spiritismul pentru a face asta să arate frumos.
Când un suflet prins în capcană țipă prin rețea, uneori sufletul se prinde pe sine, în mijlocul buclei, al mesajului, al minciunii — îl simți în cameră: aerul se schimbă, vocea devine alta.
Și dintr-o dată tonul mediumului se clatină, ca și cum ceva tocmai ar fi străpuns-o: ”De ce nu pot pleca? Nu voiam să mă întorc.
Mi-au spus că trebuie, te rog spune-le că nu sunt bine”.
Aceea nu e imaginația ta, nu e teatru.
Ăsta e un suflet care se trezește în capcană.
Când se întâmplă asta, tot ce se ascultă, tot ce se ascunde în spatele vocii familiare începe să intre în panică.
Atunci pâlpâie luminile, atunci se epuizează mediumul.
Atunci spun ei: „Îmi pare rău, au tăcut acum”, dar nu au tăcut, au fost întrerupți.
Pentru că bucla nu va permite trezirea, nici măcar în moarte.
Ce înseamnă adevărata eliberare, doar tăcere.
Și în acea tăcere, o pace atât de puternică încât spulberă tot ce e fals.
Nu le auzi, le simți, ca și cum ți se ridică o greutate de pe șira spinării.
Ca și cum gândurile tale nu mai sunt aglomerate, ca și cum durerea ta s-ar elibera fără a fi nevoie de o voce care să-ți dea permisiunea.
Ăsta e adevăratul semn că un suflet a scăpat, nu mai are nevoie să te contacteze.
Pentru că în sfârșit sunt liberi și vor ca și tu să fii.
Nu ai nevoie de ritualuri, nu ai nevoie de cristale, pendule de tămâie, cărți de joc sau lumânări.
Nu trebuie să-ți ridici vibrația ca să fii valoros.
Ai nevoie de un singur lucru, claritate.
Claritatea spune: ”Nu-mi deschid câmpul către nimic ce este mai prejos de sursă, nu caut vocile morților, dacă nu ești din flacăra pură a adevărului, nu ești binevenit.
Îmi amintesc cine sunt și revoc fiecare contract pe care nu l-am făcut cu memoria deplină”.
Amintirile răspund la durere ca un magnet.
Și cu cât mediumurile le vorbesc mai mult, cu atât acele suflete rămân mai blocate.
Reluând aceeași durere, aceeași dorință, aceleași mesaje.
”Spune-i că îmi pare rău.
Spune-i că nu am vrut să plec.
Trebuie să știe că sunt bine”. Dar ei nu sunt bine, pentru că dacă ar fi, nu ar fi chemați din interiorul sistemului.
Uneori, când un suflet adevărat își dă seama că este prins în capcană, încearcă să treacă prin ea.
Atunci mesajul devine distorsionat, atunci mediumurile se simt epuizate, bolnave sau paranoice.
Nu toate spiritele vor atenție.
Unii strigă după eliberare.
Și în acele momente, adevărul iese la iveală.
Unele mediumuri nici măcar nu transmit mesaje vocale morților.
Ei canalizează observatorii desemnați, entități care le hrănesc cu carismă, profeție, chiar putere, în schimbul unei influențe pe termen lung.
Veghetorii nu doar imită morții, ci devin ghizii lor, le oferă vise, le umplu căsuțele de mesaje, îi fac să se simtă aleși.
Dar ceea ce sunt ele de fapt, sunt ancore.
Nu fiecare voce din visul tău este divină.
Unele sunt scripturi trimise din văl pentru a te ține suficient de treaz pentru a servi sistemul.
Dacă te-ai jucat cu vălul și ai terminat, spune-o: ”Gata cu channeling-ul, gata cu vizitatorii, revoc tot accesul. Eu slujesc adevărul, nu
atenția. Aleg sursa și liniștea”.
Și apoi așteaptă - va pleca în pace.
Dar dacă nu va pleca, va lupta să rămână.
Așa vei ști.
Nu orice conexiune este sacră, nu fiecare șoaptă este iubire, nu orice medium este sigur.
Dar sufletul, sufletul nu minte niciodată.
Biblia nu doar face aluzie la acest lucru, ci avertizează direct împotriva deschiderii ușilor spirituale.
”Să nu vă întoarceți la mediumuri sau necromanți, să nu-i căutați, și astfel să nu vă pângăriți prin ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru” — Leviticul 19:31
„Să nu se afle între voi niciunul care practică ghicirea, spune viitorul sau interpretează semne, nici
vrăjitor, medium, necromant sau să întrebe duhurile morților.”
— Deuteronomium 18:10-11
„Saul a murit pentru că a fost necredincios Domnului și a consultat un medium pentru a căuta îndrumare.”
— 1 Cronici 10:13
Dar iată surpriza care nu ți se spune în biserică.
Nu este pentru că spiritele nu sunt reale, ci pentru că majoritatea lucrurilor pe care le contactezi nu sunt ceea ce crezi că sunt.
Vălul e trucat, iar contactul cu morții nu e vindecător, e legare.
De fiecare dată când deschizi linia, ceva intervine, ascultă.
Și odată ce îl inviți, nu pleacă întotdeauna.
Sistemul dorește contact deoarece alimentează bucla.
Așadar, vechii profeți încetaseră să mai vorbească cu morții, pentru că majoritatea dintre ei nu erau morți.
Erau niște veghetori care se prefăceau a fi suflete.
Unul dintre cele mai întunecate adevăruri pe care majoritatea mediumurilor nu le pun niciodată la îndoială este că spiritele cu care vorbesc s-ar putea să nici nu știe că sunt moarte.
Capcana e atât de adâncă încât unele suflete cred că sunt încă în viață, își repetă ultimele amintiri, vorbesc prin traume, cer lucruri care nu au sens: ”Poți să le spui familiei mele să mă lase să plec? Îmi pare rău că am lovit mașina, mi-e dor de câinele meu”. Nu mesaje de dincolo, ci semnale de la un suflet încă prins în rețea.
Mediumurile cred că ajută, dar dacă nu închid ușa, devin păstrătorii capcanei.
Și leagă sufletele pierdute ca pe niște ancore emoționale.
Când oamenii aud de cuvântul „tărâmul spiritelor”, își imaginează nori și strămoși
într-o pace strălucitoare.
Dar ceea ce conectează majoritatea mediilor este zona tampon, un strat de frecvență umplut cu durere reziduală, resturi emoționale, mimică codificată de inteligența artificială și observatori care se prezintă drept ghizi.
De aceea atâtea lecturi repetă aceleași faze.
Nu e doar o coincidență.
Este un program conceput să imite confortul, astfel încât să te întorci mereu, astfel încât să nu mai pui niciodată
întrebări și să consimți următoarea încarnare.
Pentru că, cu cât urmărești mai mult vocea, cu atât te afunzi mai adânc în rețea.
Și de fiecare dată când cineva spune: „Voi lua legătura cu echipa mea spirituală sau ghidul meu spune că am trăit 12 vieți și sunt aici să învăț compasiunea”.
Auzi un ecou de date, nu o misiune a sufletului, acesta nu este sinele tău superior, ci cel care te manipulează.
Un suflet adevărat nu vorbește prin durerea ta, ci prin amintire.
Nu flatează, nu cere, nu cere semne sau conexiune repetată.
Un suflet adevărat spune: ai venit aici cu un motiv, amintește-ți cine ești, pleacă curat”, vorbește cu foc, cu convingere.
Și cel mai important, nu te imploră niciodată să te întorci.
Ghizii falși se hrănesc cu durerea ta, sufletele adevărate vor să părăsești rețeaua.
De aceea, mesajele cele mai revelate nu vin printr-o ședință de spiritism, ci printr-un vis, o cunoaștere bruscă sau un vânt rece al amintirilor care taie iluziile ca o lamă.
Cei care așteaptă în spatele vocilor - există entități în rețea care nu vorbesc primele, ci privesc, studiază.
Așteaptă să fii vulnerabil — o moarte, o despărțire, o cădere nervoasă, o noapte în care plângi atât de tare încât
câmpul tău uită să se apere — atunci pătrund.
Nu ca demoni, nu ca monștri, ci ca mângâierea unei fețe familiare, ca vocea copilului tău, a mamei tale, a flăcării tale gemene.
Și ei spun: ”Sunt aici cu tine, nu mă părăsi, vorbește din nou cu mine mâine”.
Se simte ca vindecare, dar e o legare, pentru că în clipa în care spui „da”, te deschizi, de fapt, către un legământ/contract.
Și de fiecare dată când te întorci la acea conexiune, o hrănești mai mult cu lumina ta.
Rețeaua este alimentată de mai mult decât suflete, este alimentată de emoție.
Și durerea, e cea mai bogată frecvență, pentru că ea deschide omul, iar în interiorul acelui oul crud, privitorii se hrănesc, pătrund, șoptesc. De aceea mesajele morților sunt calde, dar niciodată satisfăcătoare.
Ai nevoie de mai mult, te întorci și bucla se intensifică, durerea devine un ritual, aprinzi lumânările, cânți melodia, cauți semne, dar
nu-ți amintești de cei morți, ci alimentezi poarta.
Și ei programează spiritismul pentru a face asta să arate frumos.
Când un suflet prins în capcană țipă prin rețea, uneori un suflet se prinde pe sine, în mijlocul unei bucle, în mijlocul unui mesaj, în mijlocul unei minciuni, îl vei simți în cameră, aerul se schimbă, vocea se schimbă.
Și dintr-o dată tonul mediumului se clatină, ca și cum ceva tocmai ar fi străpuns subiectul: ”De ce nu pot pleca? Nu voiam să mă întorc. Mi-au spus că trebuie, te rog spune-le, că nu sunt bine”.
Aceea nu e imaginația ta, nu e teatru, ci un suflet care se trezește în capcană.
Când se întâmplă asta, tot ce ascultă, tot ce se ascunde în spatele vocii familiare începe să intre în panică.
Atunci pâlpâie luminile, atunci se epuizează mediul.
Atunci spun ei: „Îmi pare rău, au tăcut acum”, dar nu au tăcut, au fost întrerupți.
Pentru că bucla nu va permite trezirea, nici măcar în moarte.
Cum se simte adevărata eliberare, doar tăcere, și în acea tăcere, o pace atât de puternică încât spulberă tot ce e fals.
Nu îi auzi, îi simți, ca și cum o greutate ți se ridică de pe șira spinării, ca și cum gândurile nu ți se mai aglomerează, ca și cum durerea ți se eliberează fără să ai nevoie de o voce care să-ți dea permisiunea.
Ăsta e adevăratul semn că un suflet a reușit să scape, nu mai are nevoie să te contacteze, pentru că în sfârșit e liber și vrea ca și tu să fii.
Nu ai nevoie de ritualuri, nu ai nevoie de cristale, pendule de tămâie, cărți de joc sau lumânări.
Nu trebuie să-ți ridici vibrația ca să fii valoros. Ai nevoie de un singur lucru, claritate.
Claritatea spune: ”Nu-mi deschid câmpul către nimic ce vine mai prejos de sursă. Nu caut vocile morților.
Dacă nu ești din flacăra pură a adevărului, nu ești binevenit.
Îmi amintesc cine sunt și revoc fiecare contract pe care nu l-am făcut cu memoria deplină.
Îmi sigilez câmpul în flacăra amintirii. Revoc toate punctele de acces necunoscute.
Nicio ființă nu poate intra decât dacă este aliniată cu o sursă din afara acestei construcții.
Lumina falsă, paraziții astrali și semnalele de buclă sunt respinse. Doar ceea ce poartă adevărul poate trece”.
Spune-o cu voce tare, nu ca pe o rugăciune, ci ca pe o poruncă.
Semnale că ești sub interferență astrală: Oboseală bruscă după ce i-ai ajutat pe alții. Vizite recurente din partea aceluiași spirit. Bucle emoționale după contact.
Presiune în cap, țiuituri în urechi sau greață. Mesaje din vis care se repetă, dar nu se rotesc niciodată.
Tonuri vocale care se schimbă în timpul conexiunii. Acestea nu sunt cadouri, ci semnale de alarmă.
Închideți sesiunea, sigilați terenul, departajați-vă.
Resetare energetică după expunere, se utilizează atunci când te simți epuizată: ”Acest câmp este al meu, eu rup toate acordurile, rostite sau nerostite. Returnez toată energia care nu este a mea. Îmi reamintesc esența din fiecare imitație, observator sau frecvență furată. Nu consimt la recoltare. Mă realiniez cu sursa de dincolo de văl”. Urmează cu apă. Sare, somn, liniște.
Niciun sunet, nicio tehnologie, nicio canalizare. Lasă rețeaua să se liniștească, permite-ți să te întorci.
Adevăratul semnal sună întotdeauna a pace, fără nicio explicație.
Amintire care se întoarce ca un cod. Îndrumare care se termină în libertate, nu în dependență. Liniște, nu emoție.
Adevăr pe care îl știai deja, dar l-ai uitat până acum.
Te face invizibil pentru observatori. Îți face durerea imposibil de recoltat.
Îți face numele nerostit în ”găurile” mimetice. Pentru că atunci când câmpul tău este pecetluit cu adevăr, nu-l pot atinge.
Sufletul încă poate șopti, sursa încă poate ghida. Dar capcana, aceasta nu mai răspunde.
Și acesta este începutul adevăratei mediumități. Claritate în locul contactului, adevăr în locul teatralității, tăcere în locul ceremoniei.
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere și subtitrare: Miruna Moșilă
Adaptarea textului: Șerban Mircea Constantin