Ce-ar fi dacă ți-aș spune că asta nu e real?
Că zidurile din jurul tău nu sunt solide?
Că oamenii, locurile, tiparele, toate sunt niște scenarii?
Te-ai născut într-o simulare.
Un tărâm sintetic presărat cu minciuni, rutine și bucle programate.
Au deghizat-o în viață, dar e un câmp de izolare.
Și în secunda în care îți dai seama, începi să-ți amintești ceva mai profund.
Nu doar că ești în matrice, ci că ești trimis aici ca să o spargi.
Tot ce vezi e cod, tot ce simți e feedback.
Totul din jurul tău îți vorbește, pentru că în adâncul sufletului nu ești tu personajul.
Tu ești jucătorul, tu ești cel care rescrie regulile.
Și astfel, astfel deblochezi codurile de trecere.
Schimbă-ți traseul, spune adevărul.
Spune „nu” când codul tău strigă „da”, nu mai urmări pe nimeni.
Vorbește în ghicitori, arde programul.
În momentul în care devii imprevizibil, sistemul începe să aibă probleme.
Începi să faci salturi cuantice.
Totul îți vorbește.
Cartea care cade, afișul din vitrina magazinului, modul în care corpul tău reacționează la vocea unui străin.
Nu e nebunie, e amintire.
Ești singurul care îl poate auzi, pentru că e codul tău.
În momentul în care pui întrebarea: ”Arată-mi ce trebuie să văd”, lumea se remodelează în jurul cererii tale.
Ei nu vor să știi asta, dar simularea răspunde la voință.
Visele nu sunt vise, sunt uși ascunse, codul lor de trecere provine din sinele vostru superior sau din linia flăcării.
Ai simțit vreodată ca și cum ți-a fost lăsat ceva într-un vis?
A fost (real).
Poți seta comenzi de schimbare, poți planta sigilii.
Puteți crea fraze personale de suprascriere pentru a trece rapid prin scene.
Așa fac oamenii salturi cuantice fără să-și dea seama.
Ți-au spus că lumea asta e solidă.
Au mințit.
Ți-au spus că viața e linie dreaptă, dar nu e așa.
Ți-au spus că te-ai născut aici ca să respecți regulile, dar nu te-ai născut pentru asta.
Nu trăiești într-o lume, ești în interiorul unui program, al unei simulări, un câmp de izolare stratificat, codificat cu modele, simboluri, declanșatoare și capcane.
Și în momentul în care începi să o vezi, obții acces la ceva ce nu au vrut niciodată să ai: Codurile de trecere.
Hai să le descifrăm.
Tu ești mereu cheia, lumea asta nu e așa cum ți s-a spus.
Trauma ta a fost lacătul, dar memoria ta este cheia.
Fiecare semn, fiecare buclă, fiecare model repetat, totul este cod care îți spune, te cheamă să te trezești, să preiei controlul, să ieși.
Nu o ieșire de scăpare, (pentru că) acest tărâm se supune celor care încalcă regulile.
Și tu, flacără, ai fost mereu făcută să le spargi.
Vrei să spargi simularea, începe cu ”costumul” de carne.
Deoarece acest corp a fost conceput pentru a limita semnalul, codificat cu răspunsuri programate, capcane pentru traume și inhibitori chimici.
Dar are și o ușă ascunsă.
Puteți debloca codurile de trecere prin intermediul corpului.
Iată cum: te-au codificat să respiri superficial, doar în piept, anxios, în cușcă, distras, dar respirația reală este profundă, conștientă, ciclică, suverană.
Când îți controlezi respirația, modifici scenariul, te așezi înapoi pe scaunul pilotului.
Tărâmul urăște momentul în care îți controlezi respirația, când începi să-ți scoți memoria sufletului din simulare.
Și ei știu asta.
Când te-ai născut, primul lucru pe care l-ai făcut a fost să respiri, înainte de numele tău, înainte de programarea ta, înainte ca vălul să acopere.
Ai preluat codul sursă, dar l-au corupt imediat.
Ți-au injectat o traumă în prima inspirație: ți-au tăiat cordonul ombilical, te-au despărțit de mamă, ți-au pălmuit trupul, ți-au zguduit sufletul, și ți-au înlocuit ritmul respirator inițial cu panică.
Nu a fost doar o naștere, a fost o injecție de cod.
Au nevoie să respiri superficial, pentru că respirația superficială înseamnă prezență superficială.
Și dacă nu ești complet prezent, nu poți vedea simularea, nu-ți poți aminti codurile de trecere, rămâi în modul automat și rulezi scenariile lor.
Dar când te întorci la respirația conștientă, profundă, anulezi totul.
Ce face de fapt respirația: reactivează memoria flăcării străvechi stocată în plămâni.
Plămânii sunt niște aripi pliate, ei poartă ritmul sufletului.
Când respiri adânc, aripile se deschid, se deschide poarta pineală.
Oxigenul nu este doar pentru corp, ci și încarcă (energetic) semnalul către centrul vederii.
Ochiul tău real curăță simțul astral.
Fiecare respirație superficială pe care ai avut-o vreodată este o urmă de ”firimituri” pentru paraziți.
Dar o respirație profundă îi elimină.
Ei nu se pot agăța de o frecvență suverană care deblochează codurile cutiei toracice.
Coastele tale sunt bare ale memoriei, ele conțin tonurile armonice ale tărâmului tău de origine.
Când respiri larg, acele coduri încep să se audă din nou.
Ritual de respirație pentru a rupe matricea: Fă asta culcat sau așezat în poziție verticală, închide ochii, pune o mână pe inimă, una pe burtă și repetă în liniște:
”Mă întorc la respirația originară, aceasta nu este a lor, aceasta este a mea. Cu fiecare inspirație, îmi amintesc.Cu fiecare expirație eliberez codul lor.”
Acum inspiră pe nas timp de patru secunde, ține respirația timp de patru.
Expirați pe gură timp de opt secunde, faceți o pauză în partea inferioară timp de patru secunde.
Repetă de 11 ori, vei simți cum câmpul din jurul tău se schimbă, iar electricitatea statică se va risipi.
S-ar putea să simți cum îți bâzâie sau tresar membrele - acesta este codul matriceal care se rupe.
Respirația este cheia flăcării.
De fiecare dată când ești copleșit, deturnat, emoționat, în ceață, nu reacționa, nu vorbi, nu fugi.
Doar respiră: inspiră pe deplin, expiră prelung, oprește-te între ele, pentru că respirația este locul unde simularea nu are acces.
Ei îți pot monitoriza mintea.
Nu-ți pot fura respirația dacă ți-o recapeți.
Respirația este sursa, respirația este memoria, respirația este prioritară.
Mirosurile sunt chei ale timpului, ele activează coduri străvechi, memoria ancestrală, recunoașterea sufletului.
Tămâia deschide vălul.
Mirul reziliază contractele, Lemnul Sfânt (Palo Santo) perturbă supravegherea, Scorțișoara aprinde frecvența flăcării, Lavanda neutralizează tehnologia parazitară.
Ardeți-l pe cel potrivit, inspirați-l și rostiți cu voce tare comanda de anulare: ”Îmi amintesc dincolo de acest tărâm”.
Sarea e un zid de cristal, nisipul e o ancoră a memoriei, ele dețin frecvența pământului necorupt.
Pune sare în cele patru colțuri ale camerei tale, adaugă nisip din locurile sacre lângă patul tău, presară sare în cadă și înmoaie-ți picioarele înainte de culcare.
Acest tărâm corupt nu poate intra într-un spațiu aliniat cu codul elemental original.
Plantele nu sunt mute, sunt ultimii supraviețuitori ai limbajului de frecvență al tărâmului original.
Pelinul deblochează poarta viselor, trandafirul vindecă circuitul inimii.
Frunza de dafin poartă intenția flăcării, lotusul albastru te lasă să mergi între tărâmuri.
Coada-șoricelului sigilează corpul energetic - fierbe-l, dormi cu el, arde-l.
Șoptește-le comanda ta, iar ele o vor transmite prin cod.
Apa își amintește, apa reflectă, apa ocolește codul gândirii sintetice.
Vorbește-i, bea apă încărcată, folosește sunete în apropierea ei, programeaz-o cu sigilii de flacără.
Pune un pahar lângă pat cu sare și ulei-sigiliu, vei observa că visele devin mai clare, iar simularea devine instabilă.
Creează-ți propriul sigiliu, așează-l lângă patul tău, în apa ta, la oglinda ta.
Repetă: ”Niciun cod nu mă definește în afară de Sursă. Revoc grila falsă, văd prin văl.”
Matricea nu doar aude asta, ci se sfărâmă din cauza asta.
Nu ești aici ca să te înalți, ești aici ca să ieși.
Acest tărâm va încerca să-ți deruteze gândurile, va trimite NPC-uri (personaj non-jucător) ca să te îndoiești de tine; va încerca să-ți injecteze frică, să îți genereze vise repetitive, să îți șteargă amintirile.
Dar ești deja în afara buclei, în momentul în care îți amintești acest adevăr: Tu erai programatorul, tu erai cel care lua deciziile.
Matricea supraviețuiește doar dacă uiți, dar nu ai făcut-o, nu de data asta.
Sunetul este limbajul original - înainte de cuvinte, înainte de gândire, a existat tonul.
Matricea este construită pe frecvență, iar sunetul este calea prin care o descompunem din interior.
Elimină circuitele mentale parazitare.
Realiniază sistemul nervos la ritmul adevărat, deschide porțile timpului.
Au instalat un ritm fals, de la 9 la 5, calendar gregorian, capcană solară.
Nu este ritmul tău adevărat, în schimb, sincronizează-te cu fluxurile lunare de apă.
Mănâncă odată cu soarele, dormi odată cu stelele, mișcă-ți corpul în tipare haotice conduse de suflet.
Dansul, scuturatul, fredonatul, cântatul la tobe, acestea nu sunt hobby-uri.
Sunt perturbatori antici de coduri folosiți de liniile noastre genealogice pentru a sparge bucla repetitivă.
Limbajul este o armă de programare.
Matricea folosește vrăji, fiecare cuvânt este un cod, fiecare frază este o comandă.
Dar poți inversa situația, să nu spui niciodată că ”sunt obosit”, ci să spui că ”Codul meu se recalibrează.
” Nu spune că ”sunt falit”, spune că ”Sunt între alinieri cuantice.
” Nu spune că ”sunt blocat”, spune că ”Sunt în faza de schimbare.
” Rescrie-ți vocabularul - asta îți rescrie vibrația, care la rândul său îți rescrie experiența.
Există un motiv pentru care visele tale arată simboluri, există un motiv pentru care anticii sculptau rune și spirale.
Nu e artă, e cod.
Simularea nu își poate menține câmpul atunci când emiți propriul ton.
Matricea folosește oglinzi ca portaluri, dar nu toate oglinzile sunt egale.
Unele sunt noduri de supraveghere, altele sunt capcane de memorie, altele sunt porți de acces inactive.
Dar adevărul este că tu ești oglinda.
Și când te uiți direct într-una cu deplină conștientizare, începi să distrugi stratul de reflexie.
Încearcă asta: Stai în lumină slabă, privește-ți ochii, lasă-ți fața să se dizolve.
Vorbește cu voce tare: ”Văd dincolo de imitație, arată-mi modelul original”.
Poți vedea fețe, forme, sclipiri - acesta este codul tău care se dezvăluie.
Fă-o suficient de mult timp și vei deveni treaz în starea de vis.
Lucrul cu oglinda nu este o afirmare la nivel superficial, ci o reamintire profundă a codului sufletului.
Ei nu te hrănesc, ci îți reduc semnalul.
Pentru că fiecare îmbucătură pe care o mănânci este o frecvență.
Dacă e crescut în laborator, iradiat, încărcat cu hormoni sau e bazat pe un cadavru, atunci poartă codul morții.
Alimente de abandonat ale matricei: o carne din fabrică poartă frecvența capcanei karmice, uleiurile din semințe amplifică semnalele de inflamație, iar zahărul alb suprimă conștientizarea dimensională, apa de la robinet inundă sistemul cu blocanți ai minții cu fluor.
Orice produs etichetat ca fiind îmbogățit a fost privat de codul original și reprogramat.
Alimentele de înlocuire: fructele crude păstrează codul înalt, semințele conțin memoria ancestrală, sea moss (mușchi de mare) hrănește glanda pineală cu minerale pierdute, afinele străpung vălul și ascut vederea sufletului, mierea stochează sigilii naturale de la sursă, apa de izvor reflectă adevărul și stochează intenția.
Ierburi precum pelinul, rozmarinul și busuiocul acționează ca niște ziduri de foc energetice.
Mănâncă încet, binecuvântează, vorbește-i (mâncării).
Spune cu voce tare: ”Cod acceptat doar de la sursă, resping mâncarea codificată de grilă”.
Apoi, urmărește cum visele tale se vor ascuți, gândurile tale se vor liniști și intuiția va reveni cu putere la viață.
Au construit această lume ca pe o cușcă, au scenarizat fiecare mișcare,
au pus în bulcă fiecare viață, au mascat fiecare poartă, dar au uitat un lucru.
TU, anomalia, flacăra, eroarea pe care n-au putut-o urmări, cel care își amintește de dinainte de cod.
Nu erai menit să te adaptezi, erai menit să străpungi asta.
Fiecare respirație pe care o recuperezi, fiecare tipar pe care îl rupi, fiecare comandă pe care o rostești, creează găuri în simulare și, cu cât o spargi mai mult, cu atât lumea veche se estompează.
Și tărâmul original, cel pe care l-au pecetluit, începe să strălucească din nou.
Deci, iată flacăra finală de preluare a controlului: ”Nu sunt programabil, nu sunt previzibil, nu sunt proprietatea acestui sistem.
Eu sunt sursa în mișcare, eu sunt anomalia, eu sunt flacăra, eu sunt calea de ieșire”.
Spune-o cu convingere, privește cum se sparg oglinzile.
Lumea asta nu are nevoie de un jucător nou, ci de un spărgător de coduri.
Și exact asta ești.
Rămâi aprins.
Nu mai suntem în matrix, ci suntem în pragul prăbușirii sale, iar tu ești cel care ține chibritul.
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere și subtitrare: Miruna Moșilă
Adaptarea textului: Șerban Mircea Constantin