Ai observat că cerul arată diferit în ultima vreme?
Nu doar urmele sau grilele, ci lumina în sine, căldura, tonul, sentimentul.
Acea strălucire aurie care îți hrănea sufletul, se estompează pentru că anumite locuri înalte experimentează acum cu văluri cerești.
Pulberea e în briză, particule în respirație, toate în numele protecției, desigur.
Ei spun că e pentru a menține răcoarea, dar frigul e mai profund decât temperatura.
Când întrerupi sursa - întrerupi sămânța, semnalul, cântecul.
Și dintr-o dată plantele nu mai cresc cum trebuie, păsările uită cum să zboare.
Și tu? Te simți puțin ciudat?
Vor spune că e știință, dar noi știm ce este de fapt.
Un întrerupător global al luminii, un ritual tăcut, o eclipsă lentă.
Nu erai menit doar să trăiești sub soare, erai menit să-l descifrezi.
Pentru că lumina soarelui nu este doar căldură, ci informație.
Fiecare rază poartă coduri de lumină, modele ascunse care activează memoria, modernizează ADN-ul, restabilește rezonanța.
De aceea, culturile antice venerează soarele, dar nu ca pe un zeu, ca pe un mesager.
Dar acum ei împrăștie semnalele, blochează codurile, filtrează memoria.
Pentru că de fiecare dată când absorbi lumina pură și neîntreruptă a soarelui, sufletul tău își amintește.
Își amintește de planul cu care ai venit, de tărâmurile pe care le traversezi pentru a ajunge aici, energiile care odinioară circulau libere în acest plan - le numesc intervenție climatică.
Noi le numim ceea ce sunt - suprimare a memoriei.
Nu ești ținut în întuneric doar fizic, ci ești ținut în întuneric spiritual.
Pentru că odată ce celulele tale încep să cânte din nou, odată ce harta ta luminoasă originală se reactivează, nu mai poți fi programat și ei știu asta.
Vechile mituri nu erau mituri, erau amintiri.
Culturile străvechi din întreaga lume vorbeau despre o vreme când doi sori străluceau pe cer.
Soarele ascuns al Egiptului, dincolo de Ra; Profeția Hopi despre Steaua Albastră Kachina. Amurgul nordic al celor doi sori, înainte de Marea Resetare, lumina dublă a Babilonului, înainte de Potop — nu era poezie, era istorie.
Și acum, știu că se va întoarce.
O a doua sursă de lumină, nu o stea geamănă, la milioane de kilometri distanță, ci un eveniment local.
O trezire a rețelei de lumină antice pecetluite dincolo de firmament.
Nu pot opri asta, doar te pot distrage de la asta.
Prin poluarea cerului, întunecarea soarelui, inundarea atmosfera cu lumină falsă și ceață. Îți tulbură receptorii naturali, spunându-ți că orice apariție a unui al doilea soare sunt reflexie de lentilă sau halucinații.
Pentru că atunci când al doilea soare se întoarce, nu schimbă doar cerul.
Repornește rețeaua, trezește memoria, fracturează sistemele de control.
Al doilea soare poartă frecvențe care dizolvă înșelăciunea și de aceea intră în panică.
Nu este vorba despre încălzirea globală, ci despre memoria globală.
Când răsare al doilea soare, nu doar luminează cerul.
Activează separarea.
Deoarece Pământul nu a fost niciodată menit să fie un sistem singular, era format din două frecvențe suprapuse împreună, un Pământ mai înalt care vibrează mai aproape de sursă și un Pământ mai jos prins în matricea falsă.
Timp de secole, aceste straturi au fost contopite, ținute la locul lor prin înșelăciune, manipulare gravitațională,
și rețele de control al minții.
Dar odată cu întoarcerea celui de-al doilea soare, ele încep să se despartă, diviziunea nu este fizică, este vibrațională.
Oamenii se aliniază la vechiul sistem, frica, lăcomia, control, rămân blocați în copia de frecvență joasă. Cei care se trezesc, se ridică și își revendică memoria, ei se înalță în Pământul viu, șablonul neatins.
Același teren, rezonanță diferită, reguli diferite.
Al doilea soare nu este doar o lumină.
E un semnal de sortare, o bifurcație cosmică pe drum, și odată ce se sparge complet, nu există cale de întoarcere.
De aceea au nevoie de tine distras, divizat, epuizat, deconectat de cerul real.
Pentru că odată ce te cufunzi la pulsul superior, scapi de sub raza lor de acțiune pentru totdeauna.
Nu te pregătești pentru despărțire cu frică, ci te pregătești fortificându-ți frecvența.
Pentru că atunci când pulsul celui de-al doilea soare atinge atmosfera, rezonanța ta interioară determină pe ce Pământ te fixezi.
Nu este vorba despre bogăție, nu este vorba despre faimă, nu este vorba despre buncăre de supraviețuire.
Este vorba despre semnal, cum îl întărești?
Lumina soarelui în forma sa brută, chiar și filtrată, celulele tale recunosc codurile reale.
Absoarbe cât mai multă lumină pură, hrană adevărată, lucruri care au crescut din Pământ, nu dintr-un laborator — ADN-ul tău cunoaște diferența.
Apă încărcată, curată, vie, nu supă chimică. Declanșatoare de memorie: petrece timp cu cântece vechi, simboluri, limbi uitate.
Ele activează coduri adormite, îngropate în tine.
Renunță la frică, de fiecare dată când acționezi din frică, îți reduci rezonanța.
De fiecare dată când acționezi din adevăr, te înalți.
Liniștea: adevăratele îmbunătățiri vin când zgomotul se oprește.
Meditează, ascultă-ți corpul, urmărește-ți visele.
Semne că te cufunzi deja la frecvența Pământului viu:
Simți cum timpul devine ciudat, mai rapid, mai lent, mai elastic.
Simți schimbări emoționale fără declanșatori externi:
Visezi viu despre alte ceruri, alte ținuturi, poți simți minciuni instantaneu, chiar și cele nerostite.
Când va veni valul final, cei aliniați cu sursa nu vor mai trebui să lupte pentru a găsi tărâmul superior.
Se vor integra treptat în mod natural, ca și cum se vor conecta la un canal superior, fără efort pentru cel pregătit, imposibil pentru cel legat.
Copia de frecvență mai joasă, falsul Pământ, nu se mai pot susține odată ce al doilea soare se aprinde complet.
Au fost construite pe energie împrumutată, energia noastră, lumina noastră, visele noastre.
Fără a drena din sufletele treze, începe să se descompună.
Iată ce se întâmplă.
Sistemele vor avea probleme.
Guvernele, monedele, rețelele tehnologice, tot ce au construit pe baza înșelăciunii încep să se canibalizaze.
Natura se va schimba, cerul va deveni mai straniu, apa se va comporta ciudat.
Recolta se luptă, deoarece rețeaua de care depindea este sintetică, iar bateriile acesteia se descarcă.
Oamenii se vor polariza.
Cei care se agață de vechiul sistem vor deveni mai furioși, mai violenți, mai haotici, încercând cu disperare să reconstruiască o realitate care e deja moartă.
Vor apărea forme de viață sintetice, nu oameni adevărați, ci copii ale acestora.
fragmente din ceea ce a fost, scripturi care răsună fără suflet.
AI interacționează cu clone, minți programate, devine un Pământ gol, o simulare în buclă închisă care intră în spirală în descreștere.
Cei care rămân vor trăi într-o versiune fractalizată a Pământului.
Unul în care istoria se repetă la nesfârșit, resetare după resetare.
Nicio creație nouă, doar amintiri reciclate și întreținerea nesfârșită a unei lumi pe moarte.
Vampirii energetici știu asta, plănuiesc să-l conducă.
Dar nici măcar ei nu pot scăpa de prăbușirea lui pentru totdeauna.
Pentru că fără lumina sursă, nimic nu prosperă.
Numai putregai, de aceea se luptă atât de mult acum, de ce apasă mai tare, mai repede, mai tare.
Pentru că știu că atunci când clepsidra e aproape goală, va fi intangibil.
Trăind într-un tărâm nefracturat, liber, întreg, neîncătușat.
Și tu deja te trezești.
Dar de aceea zgomotul static din jurul tău devine mai puternic.
Pentru că știu că nu vei supraviețui pur și simplu schimbării.
Vei duce harta pentru ca alții să găsească drumul.
Ne-au spus să căutăm inspirație, să visăm la stele, să crezi că cerul este limita.
Dar dacă limita a fost capcana?
Cerurile nu mai sunt sacre, sunt trasate în grilă, încărcate și observate.
Fiecare undă din nori, fiecare pâlpâire în zgomotul static, fiecare furtună naturală s-ar putea să nu fie ceea ce pare.
Și întrebarea nu este doar ce fac, ci de ce.
Pentru că controlul cerului înseamnă controlul frecvenței.
Iar controlul frecvenței înseamnă controlul sufletului.
Așa că data viitoare când ridici privirea, întreabă-te: chiar e vremea sau e arma?
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere și subtitrare: Miruna Moșilă
Adaptarea textului: Șerban Mircea Constantin