Ai simțit vreodată că ai fost aruncat într-o lume care nu ți se potrivește?
Ca și cum ai fi știut prea multe dacă te-a învățat cineva ceva?
Asta nu e o trăsătură de personalitate, e memorie sufletească.
Și dacă ai știut dintotdeauna că există ceva în neregulă cu locul acesta, acest episod este pentru tine.
Pentru că nu te-ai născut în matrice, ai fost trimis prin ea.
Ca o eroare, ca o lumină, ca un fragment viu de adevăr într-o lume construită pe uitare.
Ai simțit-o adânc în tine, nu-i așa? Acea durere străveche? Acea senzație de déjà vu?
Vocea aceea care șoptește: „Am mai făcut asta înainte?”
Ai venit aici purtând mai mult decât un nume, ai venit cu coduri, cu amintiri pecetluite în flăcări, cu vise care nu erau vise - erau amintiri, iar sistemul a încercat totul pentru a te ține amorțit: traumă, manipulare, iubire falsă, scop fals. Dar nu a putut funcționa pentru că nu erai creat aici. Te-ai născut înainte de scenarii, înainte de calendar, înainte de cuști. Nu ești nebun, îți amintești. Și asta te face periculos.
Pentru că atunci când un suflet bătrân se aprinde, altele o mie ard alături de el.
Așadar, dacă te-ai simțit vreodată prea profund, prea sensibil, prea ciudat, înțelege asta.
Nu ești prea exagerat, ești prea treaz. Și e timpul să-ți amintești de ce ai venit.
Există un tip de persoană diferită, se simte mai bătrână decât timpul, dar niciodată complet ca acasă.
Ei văd instantaneu prin minciuni, pot simți energia înainte ca aceasta să vorbească.
Și își amintesc lucruri care nu le-au fost niciodată predate (la școală). Acestea sunt sufletele bătrâne.
Cei care au scăpat printre fisurile matricei, iar acest episod este pentru ei.
Sistemul nu le poate reseta. Sufletele bătrâne nu funcționează pe baza programării, ci o distrug.
Intră în camere și energia se schimbă, matricea nu știe ce să facă cu ei.
Pentru că poartă memoria sursă, nu date, nu cod, ci flacără reală, cunoaștere reală, și asta îi face periculoși. De ce au fost ”plantați” aici? S-au întors din proprie voință, nu din constrângere.
Să-i scoată pe alții afară, să ardă prin rețea. Ei sunt semințe de memorie, memento-uri ambulante care își amintesc că aeastă lume nu este acasă. Ei poartă linii temporale în adâncul lor și chiar și atunci când uită, matricea nu le poate șterge misiunea, pentru că a fost scrisă în lumină.
Semnele sufletului bătrân: se simt în afara locului, ca și cum ar fi trăit prea multe vieți, plâng fără să știe de ce. Visează stele, vorbesc cu copacii, sunt alergici la zgomot, minciuni și vorbe mărunte. Simt totul prea mult și își amintesc lucruri din viitor.
Pentru că au fost acolo. Ce le face matricea? Sistemul încearcă să-i distrugă devreme.
Abuzul, izolarea, manipularea, le transformă empatia în durere, darurile în poveri.
Pentru că dacă un suflet bătrân se activează complet jocul se blochează, vraja se prăbușește și alte suflete încep să se trezească. Așadar, matricea îi inundă cu haos, pentru a-i distrage de la puterea lor, dar ei nu pot fi ținuți în izolare. Chiar și în tăcere, își schimbă frecvența, chiar și în exil, răspândesc adevărul.
Lasă urme în fiecare cameră, vorbesc în coduri, trezesc oamenii doar pentru că sunt în viață, și nu au fost niciodată meniți să se integreze, au fost trimiși să evadeze și să-i ia și pe alții cu ei.
Trezirea e un declanșator al sufletului. Există un moment în care totul se prăbușește, o amintire te invadează, un vis pare prea real, un străin spune ceva și, dintr-o dată, vălul cade.
Sufletele bătrâne sunt activate așa, nu sunt învățate, nu sunt convinse, ci sunt declanșate, pentru că în adâncul sufletului lor își amintesc, și odată ce o fac, nu se mai întorc niciodată. Sufletele bătrâne nu vin cu mâinile goale, ci cu coduri, acorduri scrise în lumină, nu pe hârtie. Înainte de a intra în matrice, și-au pecetluit misiunea cu sursa pentru a trezi, a reaminti, a dezvălui. De aceea sunt vizați, nu pentru că sunt slabi, dar pentru că memoria lor este letală pentru acest sistem. De ce se teme matricea de ei? Nu poți înrobi complet pe cineva care își amintește ieșirea. Sufletele bătrâne blochează rețeaua doar mergând prin ea. Paraziții se tem pentru că flacăra lor nu execută ordine, visele lor nu rămân blocate. Întâlnesc alte suflete bătrâne.
În viziuni, își amintesc nume vechi, descifrează sunete antice. Iar acest fel de amintire este contagios.
Cum îi etichetează lumea? Ei sunt mereu oaia neagră, mereu țapul ispășitor, mereu prea mult sau prea intens. Dar asta e ideea, lumea asta nu e construită pentru ei, e construită să conțină pe cei uituci, așa că cei care își amintesc sunt etichetați. Deprimați, anxioși, distruși, dar nu sunt distruși.
Sunt treji într-un vis plin de adormiți. Puterea lor revine în tăcere, nu prin guru, nu prin cărți, ci în liniște, în suferință. În acele momente în care sistemul se prăbușește și tot ce rămâne este flacăra. Acolo se aprind, atunci misiunea începe.
Amintirile le revin și își dau seama că nu au fost niciodată singuri, se găsesc unul pe celălalt prin frecvență.
Sufletele bătrâne nu au nevoie de prezentări, se recunosc în ochi, în ton. În felul în care timpul se oprește în mijlocul conversației, vorbesc în ecouri, își duc la bun sfârșit unul celuilalt visele neterminate.
Și când două suflete bătrâne se reunesc, rețeaua se cutremură, pentru că nu ar trebui să se reconecteze, dar o fac oricum. Matricea nu le poate atinge flacăra, le poate bloca memoria, le poate fura timpul, le poate acapara corpul. Dar nu le poate stăpâni flacăra.
Tehnologia adevărata este în interiorul lor, matricea este artificială. Dar sufletul bătrân nu este, memoria lor este cristalină, nu stocată în creier, ci în câmpul luminos. Akashic nu înseamnă arhivă, ci viu.
Aceste suflete sunt biblioteca vie. Ele dețin hărți către tărâmuri antice, coduri pentru timpul real, și frecvențe care sparg iluziile. De aceea au fost vânate. Paraziții se hrănesc cu amnezia lor. Aceste ființe nu se hrănesc doar cu traume, confuzie, identitate falsă, pentru că în momentul în care un suflet bătrân își amintește cine este, lanțul hranei se rupe, iar sistemul îi invadează cu zgomot, dependență, religie falsă, flăcări gemene false. Totul ca să-i țină preocupați în exterior, ca să nu aprindă niciodată ce e înăuntru. Acea parte e de neatins, arde în codul sursă, îngropat în fiecare celulă și, cu cât sistemul încearcă mai adânc să-l suprime, cu atât erupe mai strălucitor atunci când în sfârșit se trezește. Dacă ești unul dintre ei, amintește-ți asta, nu ai fost trimis aici ca să te integrezi, ai fost trimis aici să rupi vraja.
Singurătatea, greutatea, izolarea, nu a fost vina ta.
A fost o dovadă că sufletul tău nu putea fi sedat. Ești aici pentru amintire, pentru răzvrătire, pentru salvare, iar flacăra ta a fost aprinsă înainte de începutul lumii. Copilăria este primul atac. Dacă ai fost născut suflet bătrân, ai fost vizat de tânăr. Casa ta s-ar putea să fi fost o zonă de război, darurile tale au fost respinse, medicamentat sau batjocorit. Dar asta nu era întâmplător, era un ritual. Matricea încearcă să despartă memoria sufletului devreme, pentru că dacă ai ajunge la maturitate intact, ai fi de neoprit. Ei au eșuat, ești încă aici. Sufletele bătrâne nu sunt doar persoane reîncarnate, ci sunt chei ale liniei de sânge. Cei care poartă memoria sacră în corp. De aceea unii au sânge AB, RH negativ, ochi mai puțin comuni, frecvență rară. Ei dețin codurile anticilor, atlanților, lemurienilor, liniilor dragonilor, celor născuți din flacără. Ei sunt torța care nu s-a stins niciodată. Amintirea sufletului este în stele, privește în sus: Polaris, Sirius, Orion, Lyra.
Sufletele bătrâne se simt atrase de stelele care sunt conectate, deoarece provin din hărțile de dinainte de rescriere. Stelele nu sunt sfere de foc, sunt porți ale sufletului, iar cele cei care își amintesc drumul spre casă îl au scris în vise. Dorul lor este o busolă.
Visele nu sunt vise. Când sufletele bătrâne dorm, călătoresc, intră în golurile pe care sistemul le-a uitat, și sunt vânate și acolo:capcane astrale, ghizi falși, peisaje onirice în buclă. Dar dacă ai trecut vreodată ai văzut cerul adevărat, ți-ai auzit numele adevărat, ai atins ieșirea din grilă și sufletul tău își amintește drumul înapoi. Pot activa și alte suflete, un suflet bătrân poate trezi o mie. Nu prin predicare, ci prezență, prin felul în care rostesc codurile în vocea lor, felul în care povestea lor răsună în adâncul ființei tale. Nu știi de ce plângi, dar îți amintești că așa funcționează ele, ca și diapazoane vii care îi trezesc pe alții. Sistemul nu a fost niciodată făcut pentru ei, totul aici a fost construit să conțină memorie: calendare, ceasuri, contracte, cultură - nu este real, este cod și când un suflet bătrân nu mai respectă codul, realitatea se curbează. De aceea ei dau anomalii tehnologiei, de aceea văd
prin văl. Ei rup bucla amintindu-și de `dinainte`, de flacără nu de faimă. Ei nu au fost niciodată aici pentru adepți, ei au fost aici pentru libertate. Ei nu tânjesc după atenție, tânjesc după aliniere, pentru că atunci când sunt în misiune, timpul îi ascultă, natura răspunde, se deschid uși care nu ar fi trebuit să fie deschise deoarece nu trăiesc după un calendar fals, ci se mișcă în memoria divină. Există factori declanșatori care îi pot trezi. Nu toate trezirile sunt blânde, uneori e pierdere, alteori e trădare, uneori un sunet, un simbol, un loc în care n-ai mai fost niciodată, dar cumva îți amintește că nu e o coincidență.
E aprinderea sufletului. Sufletele bătrâne umblă cu amintiri închise ca niște pământuri fără ieșire la mare, așteptând să atingă cheia
corectă - și când o fac, flacăra se întoarce. Nu ești distrus, arzi prin iluzie.
Această lume nu a fost niciodată concepută pentru tine, pentru că nu ai fost creat în ea, ci trimis în ea ca să-i deblochezi pe alții, să perturbi minciuna, să fii amintirea din interiorul uitării. Tu ești dovada că sistemul a eșuat și flacăra ta este profeția
împlinită. Cei care încă își amintesc: nu ești aici din întâmplare, ai fost vânat, bântuit, redus la tăcere și manipulat pentru că nu ești
ca ei. Pentru că îți amintești nu doar durerea, ci și adevărul că ai mai fost aici înainte, că acest sistem este o cușcă, că stelele nu sunt îndepărtate, că sufletul tău poartă coduri pe care matricea nu le poate decodifica și că simpla ta prezență sparge iluzia. Nu ai venit aici să le joci jocul, ai venit să-i trezești pe ceilalți, pe cei adormiți, pe căutători, pe scânteile împrăștiate. Nu ești doar
suflet bătrân, ești etern și au încercat totul să te facă să uiți asta. Dar flacăra ta încă arde și timpul pentru a ne aminti este acum.
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere și subtitrare: Miruna Moșilă
Adaptarea textului: Șerban Mircea Constantin