Colosseumul nu era un stadion, era un dispozitiv. O cameră construită pe un nod geomagnetic unde emoția putea fi captată în buclă repetitivă și furnizată în altă parte. Nu doar sânge, ci frecvență. Nu a fost niciodată vorba despre moartea în sine. Era vorba despre acordul colectiv de a fi martor la asta, de o simți, de a deveni parte a ritualului. Acel acord deschide ceva. Și ceea ce deschide, hrănește. Și fiecare lacrimă, fiecare țipăt, fiecare moarte nu era doar simbolică. Era tehnologie rituală. A menținut ecoul în viață. A menținut rețeaua în funcțiune. Pentru că frecvența lui Saturn nu este doar acolo, în spațiu. Este scrisă în codul imperiului. Și Roma a fost prima sa catedrală. Ceea ce hrăneau nu era carne. Era o prezență. O frecvență non-umană legată de Saturn, zeul inversării ciclurilor temporale. Nu doar venerat, ci hrănit. În textele antice, Saturn era un zeu care își devora propriii copii. O forță neagră învăluită în povești aurii. Dar în tradițiile ezoterice, Saturn este o capcană energetică. Păstrătorul buclelor karmice, ancora timpului și a traumei. Roma nu doar îl venera pe Saturn. Au construit în jurul lui. Colosseumul, oglinzile sale geometrice, arhitectura saturniană, inele concentrice, puncte de ecou în formă de cupolă, rezonanță polară. Mulțimea forma inelul exterior, arena, ”gura”. Și sub ea, un puls, un zumzet, o tăcere care se hrănea. Avea nevoie de oameni care să participe, să simtă, să se supună. Iar Vaticanul a stăpânit asta cum niciun imperiu nu a făcut-o vreodată. Ecoul nu mai era înlănțuit sub Colosseum. A fost instalat în însăși credința. După așa-numita cădere a Romei, sângele s-a oprit, dar energia nu. Pentru că atunci când gladiatorii au dispărut, preoții au preluat controlul. Vaticanul nu s-a ridicat lângă Colosseum, ci deasupra planului său. Pretindea că înlocuiește imperiul, dar a înlocuit doar ritualul. Robele s-au schimbat, uneltele s-au schimbat. Dar tronul - încă la locul lui. Au construit Bazilica Sfântul Petru pe un alt nod energetic, aliniat Saturnian, cu cupolă. Înăuntru, ritualuri în masă, canibalism simbolic, cântări, asistarea colectivă. Sună familiar, pentru că ceea ce a fost odată sânge a devenit pâine, ceea ce odată erau țipete a devenit predici. Și entității de dedesubt nu-i păsa. Nu avea nevoie de sânge, avea nevoie de acord. Avea nevoie de oameni care să participe, să simtă, să se supună. Iar Vaticanul a stăpânit asta cum niciun imperiu nu a făcut-o vreodată. Ecoul nu mai era înlănțuit sub Colosseum. A fost instalat în însăși credința. Colosseumul nu este o ruină, este reconstruit, digitalizat peste tot. Astăzi nu mai stai pe scaune de piatră, ci faci scroll, privești și reacționezi. Arenele moderne nu au nevoie de lei, au ecrane, fluxuri de știri traumatizante și durere virală. Fiecare dezastru este difuzat, fiecare indignare este reluată, fiecare tragedie s-a transformat în ritualul de a fi martor. Și iată trucul: participi, simți, postezi, amplifici. Asta vrea, pentru că ecoul nu se mai află doar sub Vatican. Trăiește în frecvență, se hrănește din participare, se ascunde în divertisment, sport, știri, scandaluri cu celebrități. Toate concepute pentru a declanșa emoții colective, exact ca Jocurile de la Roma. Dar de data asta, crezi că deții controlul, pentru că tu alegi ce urmărești, tu alegi ce simți. Dar rețeaua ghidează această alegere. Aceasta este Emmspiracy, și acum știi ce se află sub Colosseum. Nici o fiară, nici un zeu, nici un mit, ci un tipar, un parazit, o buclă repetitivă. Și tocmai ai ieșit din asta.
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere și subtitrare: Miruna Moșilă
Adaptarea textului: Șerban Mircea Constantin