Există un motiv pentru care pisicile nu urmează pe nimeni.
Există un motiv pentru care se uită în întuneric când nimic nu este acolo.
Există un motiv pentru care civilizațiile antice se temeau și le venerau în egală măsură.
Pentru că pisicile nu au fost niciodată doar animale.
Sunt observatori, sunt gardieni.
Sunt ceva mai vechi decât înțelegem noi.
Și poate că nu au fost niciodată cu adevărat ale noastre de la început.
Pisicile au fost lăsate în urmă, dar de cine?
Spre deosebire de câini, pisicile nu au fost niciodată domesticite în sensul tradițional.
Au ales să trăiască alături de noi, dar niciodată nu ne-au aparținut pe deplin.
De ce?
Și dacă nu ar fi fost deloc menite să fie animale de companie?
Dacă ar fi fost lăsate aici așezate printre noi pentru a veghea, a observa, a proteja?
Multe tradiții antice vorbesc despre ființe care au coborât din stele, care au schimbat viața pe pământ și au lăsat în urmă paznici.
Egiptenii le-au construit temple, nordicii le-au văzut ca pe niște mesageri ai zeițelor.
Vrăjitoarele le foloseau nu ca animale de companie, ci ca scuturi împotriva forțelor întunecate.
Unii credeau că pisicile sunt ultima legătură cu ceva mai vechi, ceva cu care am pierdut contactul.
Poate că sunt încă aici pentru că nu au fost niciodată menite să plece.
Pisicile nu se tem de moarte.
O simt înainte să vină și zăbovesc lângă cei pe moarte, de parcă ar escorta sufletele peste un prag.
Se știe că unele pisici prezic moartea cu o acuratețe ciudată, stând cu cei care sunt pe cale să treacă.
De ce, în Egipt, se credea că pisicile păzesc călătoria sufletului în viața de apoi.
În mitologia nordică, carul zeiței Freya era tras de pisici uriașe, călăuzindu-i pe războinici către viața de apoi.
În multe culturi, se credea că pisicile negre văd spirite, și protejează casele de fantomele rătăcitoare.
Ele nu trăiesc doar în lumea noastră, dar stau între acesta și următoarea, și de aceea se uită atât de des în întuneric, pentru că ele văd ceea ce noi nu putem.
În timpul proceselor de vrăjitoare, mii de femei au fost arse, înecate și torturate, dar la fel erau pisicile lor.
De ce, pentru că vrăjitoarele știau adevărul.
Pisicile nu protejează doar împotriva amenințărilor fizice.
Își protejează proprietarii de ceea ce pândește în nevăzut.
Se credea că pisicile negre absorb blestemele, ferindu-și proprietarii de magia neagră, se spunea că vrăjitoarele își trimit sufletul în pisicile lor pentru a spiona sau a se mișca nevăzute.
Unii credeau că rănirea unei pisici vrăjitoare ar aduce nenorocire instantanee, pentru că pisica era mai mult decât un animal.
Era o extensie a proprietarului său.
De aceea le-a vânat biserica.
Acesta este motivul pentru care au fost arse alături de vrăjitoarele lor.
Acesta este motivul pentru care pisicile negre sunt încă temute, încă văzute ca semne de prevestire secole mai târziu, pentru că cei de la putere știau că nu sunt doar animale.
Fiecare civilizație care a atins puterea dincolo de înțelegerea umană avea un zeu legat de pisici.
Bastet din Egipt, zeița războiului și a protecției cu cap de leu, se spunea că umblă printre oameni sub forma unei pisici.
În mitologia nordică, Freya, zeița magiei, avea un car tras de pisici uriașe, fiare care se puteau mișca între tărâmuri.
În Hinduism, Shakti, zeița fertilității și protecției, a fost adesea înfățișată călare pe o pisică.
În tradiția celtică, pisica Sith, o pisică mare neagră cu un piept alb, se spunea că fură suflete înainte de înmormântare, dacă nu s-au făcut ofrande.
De ce toți acești zei au nevoie de o legătură cu pisicile?
Pentru că pisicile nu sunt doar creaturi de pe pământ.
Ele sunt legătura către altceva.
Ele ne aleg pe noi, dar nu pe toți.
Spre deosebire de câinii care vor iubi pe oricine, pisicile sunt selective.
Te-ai întrebat vreodată de ce unii oameni atrag pisicile fără efort, în timp ce alții le resping.
Unii cred că pisicile simt sufletul unei persoane și le vor evita pe cele cu energie proastă.
În Europa medievală, se credea că pisicile negre sunt familiare, spirite, sau demoni care asistau vrăjitoarele și ritualurile lor.
În realitate, multe vrăjitoare au ținut pisici negre pentru a nu chema întunericul, ci pentru a se proteja de ea.
Se credea că pisicile negre absorb energia negativă, abat blestemele și alungă spiritele care căutau să facă rău proprietarului lor.
În unele tradiții, vrăjitoarele credeau că pisicile negre pot detecta mincinoși și prieteni falși, șuierând la cei cu intenții rele.
Acesta este motivul pentru care vânătorii de vrăjitoare asociau pisicile negre cu răul pentru că inspirau teamă ca și gardieni supranaturali.
Chiar și astăzi, mulți cred că pisicile negre aduc protecție, noroc și conștientizare spirituală, nu rele prevestiri.
Pentru că vrăjitoarele știau adevărul, o pisică neagră nu aduce întunericul, o ține departe.
Și unii cred că sunt ultima conexiune cu o putere pierdută, una de care nu trebuia să ne amintim niciodată.
Dar singurul lucru care este sigur, ele nu au nevoie de noi, dar aleg să rămână.
Dacă sufletele se pot întoarce pentru a termina o misiune, a corecta o greșeală sau a învăța ceva nou, ce fel de suflet alege să se întoarcă ca pisică?
Un observator care se întoarce să observe mai degrabă decât să acționeze, un magician care nu mai are nevoie de putere, doar de
înțelepciune, un spirit prea bătrân, prea priceput, pentru a fi prins din nou în nebunia omenească.
Spre deosebire de câinii care oferă dragoste fără ezitare, pisicile sunt selective.
Pentru că își amintesc, își amintesc de oamenii pe care i-au cunoscut cândva, își amintesc de energiile pe care le-au deținut cândva, își amintesc vremurile de dinainte.
Acesta este motivul pentru care unele pisici se uită la tine de parcă te-ar studia, te judecă, așteaptă.
Nu sunt doar animale de companie.
Sunt ceva mai în vârstă care poartă pielea unui animal.
În folclorul japonez, Maneki-neko sau "pisica care face cu mâna" este un simbol al norocului adesea descris cu o labă ridicată care invită la prosperitate.
Tradiția islamică, pisicile sunt animale venerate cu povești sugerând că profetul Mohammed avea o pasiune pentru ei, conducând la statutul lor apreciat în comunitățile musulmane.
Aceste credințe sugerează că pisicile pot întruchipa suflete sau spirite care s-au întors pentru a ghida, proteja sau observa umanitatea.
Superstițiile marinarilor.
Dimpotrivă, marinarii cred că având o pisică la bord i-ar proteja de ghinion și furtuni, prezentând dualitatea influenței percepute de pisici asupra vieții și morții.
Unii cred că sunt observatori, gardieni lăsați aici de ceva mai vechi decât omenirea însăși.
Și unii cred că sunt ultima conexiune cu o putere pierdută, unul de care nu trebuia să ne amintim niciodată.
Dar singurul lucru care este sigur, ele nu au nevoie de noi, dar aleg să rămână.
Și poate că adevărata întrebare nu este ce sunt ele.
Ci de ce sunt încă aici.
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere și subtitrare: Miruna Moșilă
Adaptarea textului: Șerban Mircea Constantin