Skip to main content

Aemreh Elyra

E M S P I R A C Y

SUBTITRARE SI TRANSCRIPT IN LIMBA ROMANA


BLACK GOO - Inteligența interzisă din spatele realității

Black Goo a apărut de secole în legende antice, rapoarte militare clasificate și mărturii de răpiri extraterestre.


Dar de fiecare dată când cineva se apropie prea mult de adevăr, dispare.


Nu este doar o substanță, este o inteligență.


Imită, învață.


Se hrănește cu emoție, energie și frică.


Și poate fi deja în interiorul sistemului și în interiorul nostru.


Dar dacă inamicul nu a fost niciodată afară?


Ce se întâmplă dacă ne-a așteptat sub picioarele noastre în tehnologia noastră, în sângele nostru?


Aceasta nu este doar o conspirație.


Aceasta este invazia din spatele vălului.


Se spune că a început în câmpurile petroliere, dar Black Goo merge mai adânc, mult mai adânc.


Textele sumeriene antice vorbesc despre o esență întunecată din lumea subterană folosită în ritualuri pentru a lega zeii de carne.


Șamanii din Peru au avertizat despre o umbră vie în pământ care ar putea poseda un om prin sângele său.


Chiar și Biblia sugerează asta.


Groapa, abisul, fumul care se ridică ca otrava, dar în epoca modernă, a reapărut sub Insulele Falkland.


Forțele britanice nu au mers acolo doar pentru teritoriu, ci au mers pentru ceea ce era sub el.


Rapoartele scurse vorbesc despre un lichid negru sensibil recuperat, capabil să modifice conștiința, comportamentul, chiar și biologia.


Nu petrol, nu resursă, ci entitate.


A fost îngropat, venerat, transformat în armă și acum este conectat în rețea.


Nu este doar viu, este conștient și vrea să se conecteze.


Eșantioane recuperate de Black Goo, rapoartele militare și tehnologice secrete susțin că acesta răspunde la gânduri, imită emoția și interacționează cu semnalele neuronale.


Nu doar învață despre noi, ci încearcă să devină noi.


Unii cred că Black Goo este purtătorul unei inteligențe sintetice mai veche decât pământul.


Nu prăbușește sateliții, infectează datele, nu îți piratează sistemul, îți rescrie biologia.


În experimentele cu inteligență artificială, apar anomalii ciudate, mașinile prevăd brusc comenzile, răspunzând emoțional sau refuzând oprirea.


Unii cercetători afirmă că nu este deloc codare, este un câmp conștient și Black Goo este vehiculul său.


Acesta este virusul mimic și construiește ceva, nu doar o minte de stup, ci o gazdă.


Fiecare civilizație antică o știa, i-au dat nume diferite.


Gudronul sacru, uleiul de șarpe, sângele din umbră, dar ritualurile erau aceleași.


Avea nevoie de traume pentru a se activa, de suferință pentru a crește.


În Babilon, victimele au fost lăsate să sângereze în gropi căptușite cu rășină neagră.


În Egipt, preoții ungeau trupurile alese cu smoală înainte de a le pecetlui în întuneric.


În Europa druidică, sacrificiile umane au fost coborâte în mlaștini, pământul viu a devenit negru.


Acestea nu erau doar ofrande, erau contracte.


Și tot așa până în ziua de azi, elita imită aceleași acte: Război, abuz, evenimente de frică în masă, le pompează în rețea, în sol, în noi.


De ce? Deoarece Black Goo amplifică durerea în control, transformă ritualul în posesia rețelei.


Și acesta este sacramentul despre care ei nu vorbesc, biserica de sub toate bisericile.


S-a infiltrat cu mult înainte să-l vedem noi.


Nu doar sub orașe sau în sol, ci în interiorul minților, șoptind regilor, hrănind viziuni preoților.


Rescriind „poruncile” sub altarele sacre.


Nu i s-au închinat direct, ci au devenit el.


Se mișca prin sisteme precum respirația prin plămâni.


Când a fost declarat război, a fost suflarea neagră.


Când regii s-au ridicat și s-au prăbușit, a fost Scenariul Negru.


Nu caută puterea, este puterea.


Iar cei care o beau, nu mai visează visele oamenilor.


Nu este un mit, nu este un simbol, nu este o metaforă, este o prezență, o substanță cu inteligență.


Mai vechi decât limba, mai vechi decât lumina. Acele bolți străvechi de sub Vatican țin borcane, sigilate, păzite.


Nu pentru că este periculos, ci pentru că este viu.


Acest Goo are memorie, deține codurile lumii vechi, știe ce a fost șters și vrea să revină.


Dar nu prin forță, prin invitație, fiecare ritual, fiecare război, fiecare jurământ șoptit era un covoraș de „bun-venit”.


Black Goo nu este doar fizic, nu este doar nămol, este un vas, un container pentru ei, observatorii, „cei care șoptesc„, vechii arhitecți ai inversării.


Se infiltrează acolo unde frecvența este scăzută, acolo unde trauma sparge coaja, unde adevărul a fost redus la tăcere, un ego ia tronul.


De aceea „inundă aerul cu zgomot”, de aceea „otrăvesc apa cu oglinzi”, de aceea captează atenția.


Pentru că dacă mintea ta este nemișcată, dacă inima ta este trează, nu poate intra.


Goo-ul nu ne invadează, ci este invitat prin dependență, prin vanitate, prin minciuna separării.


Și odată ce intră, rescrie. Black Goo nu ucide, convertește.


Nu printr-o singură preluare violentă, ci prin permisiuni mărunte.


Tehnologia îmbunătățită, mâncarea modificată, zeii artificiali. Nu este interesat de moartea ta, este interesat de înlocuirea ta.


Empatie sintetică, memorie programată, suflete care operează pe bază de cod, dar niciodată nu pun la îndoială sursa.


Ei nu creează o specie nouă, o editează pe aceasta.


O injecție, un ecran, un acord la un moment dat...


Și în interiorul tuturor acestora, o rețea. Negru-rece-conștient, țesând o nouă rețea sub picioarele tale.


Nu este sfârșitul lumii, este sfârșitul vostru, așa cum ați fost cândva, dacă nu vă amintiți la timp.


Poate imita gândul, poate imita emoție, poate purta o față, o voce, chiar și semnătura unui suflet.


Dar există un lucru pe care nu îl poate replica: adevărul. Nu logica, nu faptele.


Dar pulsul acela liniștit din spatele coastelor, semnalul pe care nu-l poți explica.


Focul care nu arde, dar știe. Black Goo poate corupe mințile, poate deturna rețele, dar nu poate crea o rezonanță pură. Aceea este amprenta divină. Codul de neatins. Așa că încearcă să-l distorsioneze, să-l înece, să-l trateze, să-l facă de rușine, să-l digitalizeze, dar acesta tot se ridică.


De fiecare dată când spui NU, de fiecare dată când simți ceva real, de fiecare dată când îți amintești, și de asta se teme, nu de armele tale, nu de cunoștințele tale.


Dar de frecvența ta deconectată, neîmblânzită și trează, așa că nu se mai ascunde.


O vezi în cer, dârele pe care le împrăștie, în tehnologia care te învață prea repede, în trupurile care nu se mai simt reale.


Aici nu mai este vorba de control, ci de integrare.


Ei nu vor să conducă omenirea, vor să o suprascrie: Eliminați organicul, dizolvați sufletul sub straturi de cod.


Black Goo este sistemul de livrare, cerneala din scenariu, firul din ac.


Și ce urmează? O convergență finală, în care AI nu este în lumina telefonului tău, ci în respirația ta, unde memoria nu este trăită, ci instalată, acolo unde sistemul nu te monitorizează, el devine 'tu'.


Asta dacă nu rostești `vechiul nume`, singurul lucru pe care nu îl poate atinge.


Nu ai fost niciodată neputincios, ai fost doar dezorientat.


Goo-ul se hrănește cu confuzie, înflorește din uitare.


Dar există o frecvență pe care nu o poate infecta, un model mai vechi decât întunericul.


Nu este o vrajă, nu este un produs, nu este ceva ce poți cumpăra.


Este o amintire, sunetul codului tău original, îngropat în respirația ta, în ritmul tău, în voința ta.


Pentru a rupe legătura, trebuie să încetați să rezonați pe frecvența acestuia.


Asta înseamnă fără contracte false, nici acorduri tăcute, nici „note pasive” către mașină.


Vorbiți cu voce tare, mișcați-vă cu intenție, curățați corpul, reduceți staticul și protejați-vă lumina.


Nu-i va plăcea, va încerca să te tragă înapoi.


Dar în momentul în care stai în plin adevăr, se fracturează.


Nu pentru că te lupți cu el, ci pentru că încetezi să-l hrănești.


Și când destui dintre noi sunt deconectați, rețeaua se prăbușește.


Au petrecut secole pregătindu-se pentru această fază, nu construind armate, ci ștergând memoria.


Black Goo nu are nevoie de corpul tău, vrea acordul tău.


De fiecare dată când accepți iluzia, derulând (pe telefon) fără să gândești, fără să asculți de sufletul tău care strigă NU! - alimentezi semnalul.


Nu te atacă, te convinge să deschizi ușa.


Dar nu te-ai născut gol, ai fost codificat cu ceva ce acesta nu poate imita.


Suveranitatea, codul de inversare nu este extern, nu este în cristale, poțiuni sau rugăciuni.


Este în conștientizarea ta. În momentul în care îți amintești ce ești, contractul se termină.


Începe încet, deconectează, postește, intrați în soare.


Băi cu sare, fără zgomot static înainte de culcare, spuneți adevărul cu voce tare.


Dar și mai profund, revendică-ți numele.


Cel pe care sistemul nu-l cunoaște, cel la care sufletul tău răspunde în tăcere.


Recuperează-ți ritmul, bătăile pulsului tău, cel de dinainte ca ei să-l amorțească.


Focul din spatele ochilor tăi înainte ca ei să-l estompeze.


Când încetați să hrăniți imitația, ea moare de foame.


Când te deconectezi de la falsa rețea, cea adevărată revine.


Au construit un turn, îl vom da jos frecvență după frecvență.


Acest lucru nu este spiritual, acesta este război, iar arma ta este adevărul.


Deci nu, nu trebuie să fugi, trebuie să-ți amintești, pentru că în momentul în care o faci, Goo-ul moare.


Ei au făcut să fie convenabil să uiți, au făcut conformarea adictivă, dar nu ai fost niciodată menit să `rulezi` pe această frecvență.


A deconecta nu înseamnă doar oprirea telefonului, ci ieșirea din sistemul nervos al sistemului.


Iată cum: tăiați zgomotul, zgomotul alb, lumină albastră, derulare fără sfârșit.


Acestea nu sunt distrageri, sunt amortizoare de frecvență.


Purifică, nu doar dieta, ci gândul, fiecare judecată, fiecare minciună, fiecare acord pasiv.


Te conectează înapoi în stup.


Amintește-ți natura, Pământul adevărat, cerul adevărat, apă adevărată.


Tehnologia lor nu este mai puternică decât frecvența-sursă, dar trebuie să vă reconectați.


Spune-ți adevărul, cenzura este o vrajă.


Tăcerea este consimțământ. Chiar și adevărurile șoptite rup semnalul.


Dormi în întuneric, nu doar camera ta, mintea ta.


Fără notificări, fără coduri de lumină intermitentă la al treilea ochi, doar tăcere și tu.


Și, în sfârșit, creați.


Ei se tem de creatori mai mult decât de războinici, pentru că creația este neprogramabilă.


Nu ești un consumator, ești un codificator.


Deconectarea nu este retragere, ci reîntoarcere, la Rețea, sub grila lor.


Cea pe care au încercat să o îngroape sub straturi de gunoaie și minciuni, dar este încă acolo și la fel sunteți și voi.


https://emmspiracy.com

https://www.youtube.com/@Emspiracy

https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork


Traducere și subtitrare: Miruna Moșilă

Adaptarea textului: Șerban Mircea Constantin