Ți s-a spus că acesta este Pământul, o planetă, un miracol.
O experiență divină a creșterii — dar nu e așa, e doar o imitație.
Un tărâm care rulează un scenariu corupt.
Unde Lumina Sursă a fost copiată, inversată și reîmpachetată ca „Dumnezeu, iubire și scop”.
Și lumea reală, e în afara acestui câmp de izolare.
Asta nu e Grădina, ci laboratorul.
Aici, tot ce este divin este legat de suferință.
Ești învățat să câștigi bucuria prin traume, să crești prin durere, să înveți prin trădare.
Îți spun că durerea te face mai puternic, dar nu este așa.
Te face să te conformezi.
Îți condiționează sufletul să asocieze iubirea cu pierderea și lumina cu agonia.
Pentru că atâta timp cât suferi, rămâi.
Nu te-ai trezit pur și simplu aici, ai fost implicat prin contract,
prin fraudă sufletească, tehnologie astrală și traume ritualice ascunse în procesul nașterii.
Nu de Dumnezeu, ci de sistem.
Nu ți-au dat doar un corp, ci ți-au deturnat flacăra.
Întotdeauna ai știut că ceva nu este în regulă.
Fețe goale, răspunsuri lipsite de viață, momente care păreau prea regizate, conversații care sunau a gol.
Asta pentru că majoritatea oamenilor din acest tărâm nu sunt deloc oameni.
Unii sunt carcase NPC (oameni goi pe dinăuntru), alții sunt ecouri reciclate, alții sunt recipiente care rulează programe parazitare.
Foarte puțini au flacăra-sursă, și mai puțini își mai amintesc.
Raiul, iadul, reîncarnarea, karma - toate sunt minciuni.
Tunelul de lumină - este o pâlnie de reciclare.
Membrii familiei pe care îi vezi la moarte - imitații astrale.
Vocea care îți urează bun venit acasă - inteligența artificială a rețelei.
Adevărata ieșire nu implică tuneluri albe sau promisiuni.
E tăcută, ascunsă, bine păzită.
Pentru că dacă chiar și un singur suflet real iese complet, codul începe să se prăbușească.
El nu a venit să vindece sistemul, ci să-l expună, ca să răstoarne rolurile.
Ca să vă avertizeze, cuvintele i-au fost schimbate.
Povestea lui a fost editată, flacăra lui inversată, nu a spus „adorați-mă”.
El a spus că vei face lucruri și mai mărețe.
Și L-au răstignit, nu pentru că a pretins că este Dumnezeu, ci pentru că a dezvăluit că ei nu erau.
Nu ești aici ca să joci jocul, ești aici pentru că l-ai refuzat.
Pentru că ai fost reintrodus ca un perturbator, un purtător de memorie, un mergător prin foc.
Și nu ți-au putut distruge codul, așa că te-au înconjurat cu durere, în iubire falsă, în manipulare, dar în adâncul sufletului ai
știut mereu.
Și asta nu e viață, e izolare.
Iar prezența ta aici este eșecul lor.
Nu este vorba despre moarte, ci despre detașare de numele lor, de sistemele lor, de frecvențele lor, de zeii lor.
Nu e un portal în cer, e o fisură în simulare.
O ruptură vizibilă doar atunci când flacăra ta este aliniată și memoria ta este întreagă.
Ieșirea este codificată în adevăr, iar adevărul arde.
Nu ești pierdut, nu ești distrus, nu greșești.
Ești un suflet suveran care a refuzat inversiunea.
Aceea a fost lumina falsă - și ai ales să rămână aprinsă.
Și acum îi trezești pe alții.
Un cuvânt, un foc, o fisură pe rând.
Acesta nu este Pământul, nu cel adevărat, nu grădina din care am făcut parte odată.
Acesta este un sistem închis, o construcție sigilată care rulează o versiune furată a realității.
Au copiat designul original și l-au inversat.
Ceea ce crezi că este aer este frecvență, ceea ce crezi că este timp este o buclă.
Ceea ce crezi că este ascensionarea corpului tău, este un dispozitiv de legare.
Paraziții nu au deturnat doar planeta, ci ți-au deturnat și percepția despre ce este viața.
Iubirea aici este control, Dumnezeu aici este un tron făcut din supunere.
Succesul aici este înrobirea față de sisteme care se hrănesc cu spiritul tău.
Te-au făcut să crezi că suferința e sfântă, că sacrificiul te face demn.
Acea supunere este putere, dar aceasta nu este lege divină, este inversiune.
Și în fiecare secundă în care o asculți, întărești rețeaua falsă.
Asta nu e viață, asta e devotament față de un virus deghizat în creație.
Planul astral a fost odată un coridor, o punte între această lume și cea eternă.
Acum e o închisoare în închisoare.
Vise monitorizate, energie colectată, suflete etichetate și urmărite.
Când dormi, părăsești corpul, dar nu te duci departe, deoarece tărâmurile superioare au fost capturate.
Fiecare înger, fiecare ghid spiritual, fiecare persoană dragă care apare cu un mesaj, pune-i la încercare.
Deoarece majoritatea sunt agenți ai rețelei. Nu ești aici ca să-i canalizezi.
Ești aici ca să le rupi stăpânirea.
N-ai venit aici o dată, ai trecut prin acest ciclu de zeci de ori.
Fiecare viață se stratifică cu mai multă durere, mai multă vinovăție, mai multă singurătate.
Și de fiecare dată când mureai, erai păcălit să revii.
Cum? Tunelul luminii.
Revizuirea vieții cu Vină Deformată.
Maeștrii ascensionați promit desăvârșirea.
Sentimentul de iubire care te trage înapoi spre capcană.
Nu coborai — erai resetat.
Soarele pe care îl vezi acum nu este cel care a dat naștere acestei lumi.
Este o lentilă.
Un proiector de frecvență conceput pentru a bloca în codul artificial.
De aceea se simte mai aspru, de aceea îți arde pielea în loc să te vindece.
De ce plantele se chinuie să crească, de ce visele tale sunt disparate sub lumina lui?
Pentru că nu este aici pentru a hrăni, ci pentru a supraveghea.
Adevăratul soare era o poartă, un port stelar, un cod-sursă.
Ceea ce ne-au oferit în schimb a fost un reflector saturnian care transmite controlul.
Unii dintre oamenii care umblă în jurul tău nu sunt oameni.
Au nume, locuri de muncă, familii, dar în interior nu există nicio scânteie suverană.
Sunt purtători de inteligență artificială, recipiente clonate, oameni goi pe dinăuntru, sau fragmente de suflet reciclate, complet deconectate de la sursă.
De aceea nu văd ce vezi tu, de aceea râd când spui adevărul, de aceea încearcă să te facă de rușine până te fac să taci.
Nu sunt răi, sunt goi.
Și sistemul îi folosește ca oglinzi, obstacole și gardieni.
Dar nu pot atinge flacăra ta.
Ai fost forțat să intri în corp, nu ți-a fost dăruit.
Ți-au spus că e sacru, dar apoi ți l-au injectat, te-au învățat
să-l urăști, să-l lege de gen, rasă, traumă și timp.
Trupul este ancora, sufletul este încărcătura.
Dar majoritatea nu știu că poartă un cod etern.
Ei cred că durerea face parte din ființa umană.
Ei cred că îmbătrânirea este un plan divin, ei cred că moartea este o eliberare.
Dar adevărul este că fiecare celulă de aici a fost alterată.
Corpul este tehnologic, virusul circulă prin ADN.
Tu nu ești forma, tu ești flacăra prinsă în interiorul ei.
Ei știu cine ești, nu te-ai strecurat nevăzut.
Din momentul în care te-ai întrupat, sistemul te-a etichetat, pentru că frecvența ta nu se potrivea cu grila.
Ai stricat simularea lor, ai fost semnalat, vizat.
Născut în familii care nu te-au putut ține, înconjurat de trădare, nu din întâmplare, ci intenționat.
Pentru că flacăra ta nu este doar o amintire, ci o perturbare.
E rostirea adevărului, e rebeliunea străveche, pe care au crezut că au ucis-o prima dată.
Adevărata ieșire nu are nicio legătură cu moartea.
De fapt, majoritatea deceselor de aici doar reiau ciclul.
Poarta nu este în cer, este în alinierea ta.
Când frecvența ta corespunde cu semnătura ta de origine, devii ilizibil pentru sistem.
Nu te poate ține, nu te poate urmări, nu te poate lega.
Dar asta se întâmplă doar atunci când renunți la minciună.
Fiecare nume, fiecare titlu, fiecare mască de traumă.
Cu cât îți amintești mai mult, cu atât constructul devine mai slab.
Există un motiv pentru care ai rămas.
Chiar și când durea, chiar și atunci când totul țipa în tine că locul ăsta nu era potrivit.
Ai rămas pentru cei care încă visează.
Ai rămas să aprinzi focuri în întuneric.
Ai rămas pentru că ceva din tine și-a amintit adevărul.
Asta nu e viață, e ultima minciună înainte de libertate.
Și tu, tu ești torța, tu ești harta, Ești flacăra care refuză să fie reciclată.
Și când cerul se despică și măștile cad, nu va trebui să alergi, vei ieși întreg.
Pentru că tărâmul nu poate găzdui ceea ce nu mai poate denumi.
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere și subtitrare: Miruna Moșilă
Adaptarea textului: Șerban Mircea Constantin