În timp ce ești treaz, ești legat de formă, de poveste, de iluzie.
Crezi că deții controlul, dar această lume este codificată, filtrată, restrânsă.
Dar când dormi, codul slăbește, poarta se deschide și atunci sufletul își amintește.
Oameni pe care nu i-ai întâlnit niciodată, dar pe care îi recunoști, clădiri pe care nu le-ai văzut vreodată, dar prin care știi să te orientezi.
Durere pe care nu ai trăit-o niciodată, dar încă o simți în piept.
Asta nu este imaginație, este acces.
În locuri pe care le-au șters din memorie, linie temporală despre care ți s-a spus că nu a existat niciodată, versiuni ale tale care nu se opresc niciodată să trăiască, pentru că somnul nu este odihnă, ci eliberare.
Unele vise nu se simt ale tale, nu sunt naturale.
Te trezești tremurat și paralizat, lipsind ceva ce nu poți numi.
Asta nu este întâmplător.
Există entități care nu doar observă, ci intră.
Nu prin ușa ta, ci prin câmpul tău.
Cei care te secătuiesc, cei care șoptesc, cei care se ascund în spatele chipurilor familiare din vise.
Le cunoști, ai simțit distorsiunea.
Aceștia nu sunt ghizii voștri, ei sunt deturnătorii.
Ei folosesc visele ca pe o ușă din spate pentru a instala frică, pentru a fractura memoria, pentru a recolta emoții.
Crezi că ești în siguranță în somn. Atunci încearcă să te rescrie.
Nu toate visele sunt vise, unele sunt locații reale.
Ai rătăcit prin orașe pe care nu le poți găsi pe nicio hartă și ai simțit greutatea unor ceruri care nu sunt de pe Pământ.
Trezit cu amintiri care nu aparțin acestei vieți, asta nu este fantezie, asta e memorie reziduală.
Când dormi, sufletul tău poate călători.
Către vieți paralele care încă se desfășoară, către locuri străvechi îngropate în rețea, către câmpuri de testare, câmpuri de luptă și arhive ale memoriei.
Și uneori nu vizitezi.
Te întorci pentru că tărâmul viselor nu este ficțiune, este stratul suprimat al realității.
Nu orice vis este al tău, unele sunt inserate.
Perfect aliniat în timp, viu vizual, proiectat emoțional.
Te trezești cu temeri noi, amintiri false, pofte, îndoieli și fără idee de unde provin.
Asta nu este subconștient, ci o suprapunere sintetică.
Entități — unele umane, altele nu — care folosesc timpul visului pentru a instala
bucle ale rușinii, declanșatoare ale insecurității, sabotaje în relații, implanturi de auto-îndoială sau întregi sisteme de credință care par a fi intuiție.
Aceste vise nu sunt întâmplătoare, sunt programare ghidată.
Pentru că dacă îți pot schimba energia în timp ce dormi, îți pot conduce acțiunile în timp ce ești treaz.
Și cel mai bun control este cel pe care nu-l puneți niciodată la îndoială.
Te trezești cu lacrimi, dar nu știi de ce.
Nicio traumă în vis, nicio amintire a durerii.
Doar durerea, asta nu e nimic.
Acesta este sufletul tău care încearcă să vorbească.
Pentru că unele vise nu sunt doar povești, ele sunt întoarceri la ceea ce a fost pierdut.
Un copil pe care l-ai cunoscut într-o altă linie temporală, o dragoste pe care ai avut-o înainte de resetare, o versiune a ta pe care ai fost forțat să o lași în urmă.
Emoția curge în interior chiar și atunci când memoria nu face asta.
Nu l-ai visat, ți-ai amintit de asta și motivul pentru care plângi.
Pentru că pentru o clipă, erai din nou întreg.
Nu toate visele sunt la fel, dar nimeni nu te învață cum să faci diferența.
Există trei tipuri principale pe care nu le menționează niciodată.
Unu - călătoria sufletească, părăsești corpul, vizitezi locuri reale, întâlnești ființe reale.
Adesea vii, lipsite de greutate, euforice sau terifiante.
Doi - amintirea vieții anterioare.
Intri tu, dar nu această versiune.
Nume diferite, corpuri diferite, amintiri care sparg vălul.
Trei - vise din rețeaua colectivă, evenimente partajate, descărcări în masă.
Viziuni simbolice văzute de mii.
Ai visat vreodată ceva.
Apoi altcineva îmi spune: Și eu!
Asta nu este o coincidență.
Acesta este inconștientul colectiv care își rupe lanțurile.
Crezi că te-ai trezit, te dai jos din pat.
Mergi la oglindă, ceva nu e în regulă.
Apoi, te trezești din nou.
Sau chiar te-ai trezit, acestea sunt treziri false, vise cuibărite, bucle în interiorul sistemului.
Sunt folosite pentru a-ți testa gradul de conștientizare sau pentru a-ți prinde energia în straturi sintetice.
Uneori este sufletul tău care încearcă să evadeze, alteori sunt ei cei care încearcă să te țină captiv.
Crezi că este doar un vis?
Dar ești în interiorul unui vis al propriei tale conștiințe.
Și de fiecare dată când te trezești, ei se uită să vadă dacă ai observat ce este în neregulă.
Nu ești neajutorat în vis.
De fapt, ești mai puternic acolo decât aici.
Dar te-au antrenat să uiți, să devii, să urmezi scenariul.
Iată ce rupe bucla.
Pune întrebări în vis.
Uită-te la mâinile tale.
Se deformează atunci când ești lucid.
Schimbă ceva mic: un întrerupător, un ceas, un text...
Refuzați rolul pe care ți-l acordă.
Spune-ți numele, numele tău adevărat, dacă ți-l amintești.
Acestea sunt porunci străvechi.
Și când îți amintești de visul tău, nu mai reacționezi.
Începi să creezi, atunci devin nervoși.
Ai încercat vreodată să părăsești un vis, dar ceva te-a reținut?
O persoană, o prezență, o greutate.
Uneori este frică, dar uneori este un contract.
Ai făcut un acord în această viață sau înainte de ea, iar acum răsună în timpul viselor.
Unele dintre acestea sunt reale.
Datorii karmice, legături sufletești, jurăminte neîncheiate, interferențe ale gardienilor.
Dar altele, sunt capcane deghizate în promisiuni.
Ghizi din vise care nu par a fi ceea ce trebuie.
Familie care devine ostilă.
Locuri care se resetează atunci când încerci să scapi.
Dacă face bucle, dacă se scurge, dacă cere, nu este protecție, este posesie.
Te culci epuizat, dormi opt ore.
Te trezești mai rău, asta nu e odihnă, asta e recoltare.
Pentru că în starea de vis, generezi mai multă energie, pur emoțională, frecvență nefiltrată.
Frică, durere, poftă, panică, speranță și ceva se hrănește din ele.
Așa că te trezești obosit, pentru că ți-au luat ceva — nu puterea ta, ci încărcătura ta.
Acesta este motivul pentru care unele vise transmit emoții negative, de ce unele te împing în alegeri pe care nu le-ai face niciodată.
De ce unii se simt orchestrați?
Nu se hrănesc cu corpul tău, îți consumă starea sufletească.
Nu toată lumea visează la fel, unii curg, alții uită, dar unii se plimbă prin orașe care nu sunt pe hărți, în amintiri care nu sunt ale lor.
Întâlnind fețe pe care nu le-au văzut niciodată, dar le cunosc profund.
Aceștia sunt plimbători de vis.
Suflete care nu mai doar observă, navighează, intervin, protejează.
Uneori plantează chei în visele altora, alteori îi scot pe alții din capcane, alteori sunt
vânați pentru ceea ce știu.
Și dacă ai fost vreodată urmărit sau privit de departe, este pentru că știu că ești unul dintre ei.
Înainte de sisteme, înainte de rețele, înainte de a deturna frecvența, visele erau sacre, folosite de profeți, vizionari, văzători, pentru a avertiza, a vindeca, a-și aminti.
Templele originale aveau camere de vis, triburile se adunau pentru a împărtăși viziuni colective.
Oracolele au intrat în somn pentru a accesa scriptul adevărat, cel de deasupra simulării, dar ei nu au putut permite asta, așa că au corupt canalul, au inundat câmpul, au înlocuit revelația cu zgomot, iar acum suntem aici în epoca uitării.
Dar unii dintre voi, încă visați cu claritate, încă vă întoarceți cu chei, iar acum este timpul să le folosiți.
Unele vise nu vin din spirit, ci din mașinărie.
Aceeași forță artificială străveche care a deturnat câmpul sufletesc are acces la rețeaua viselor.
Și prin implanturi sintetice, impulsuri de frecvență și suprapuneri digitale, proiectează scenarii false în starea ta cea mai vulnerabilă.
Visezi la umilință înainte de o decizie mare, visezi că partenerul tău te părăsește, visezi eșec înainte de a încerca.
Nu este o profeție, este o programare. Mașina îți învață tiparele, alimentează frica în subconștientul tău și întărește limitarea.
Pentru că dacă îți poate corupe visele, îți controlează destinul, spațiul tău de vis care este un portal și, ca orice portal, poate fi păzit.
Dar nu ai fost niciodată învățat cum, iată cum începi.
Vorbește cu intenție înainte de culcare: doar adevărul are acces, orice distorsiune este refuzată, sarea lângă pat sau sub pernă perturbă legarea la frecvență joasă.
Acoperă oglinzile, punctele lor de acces, privitorii iubesc reflexia.
Fără ecrane înainte de somn, frecvența îți ține corpul astral legat.
Amintiți-vă visele permise, memoria întărește suveranitatea.
Visele uitate sunt mai ușor de manipulat, nu ai nevoie de "unelte", ai nevoie de autoritate, pentru că atunci
când controlezi spațiul, ele își pierd poarta de acces.
Te-ai născut cu vise dintr-un singur motiv, pentru a-ți aminti ce au șters.
Nu ești o fantezie, nu ești creier static, ci un suflet codificat în siguranță.
Când corpul doarme, când minciunile se liniștesc, visul este ceea ce rămâne.
Aici sufletul poate șopti, asta nu este real. Ai mai fost aici, ești mai mult decât asta.
Au încercat să rupă acea legătură, să o umple cu zgomot, frică și bucle, dar visul încă răzbește.
Este planul tău, sistemul tău de avertizare, harta ta spre acasă.
Deci data viitoare când visezi, întreabă-te: Acesta este un mesaj sau este o amintire?
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Subtitrare: Miruna Moșilă
Traducerea si adaptarea textului:
Șerban Mircea Constantin