În fiecare noapte, când închizi ochii și adormi, te întorci la ei.
Cei pe care i-ai pierdut, cei care au plecat prea devreme, cei care au dispărut de secole.
Crezi că sunt morți. Crezi că sunt pierduți în timp.
Dar adevărul este că nu au plecat niciodată.
Îi întâlnești în fiecare noapte în visele tale, dar sistemul te-a învățat să uiți.
Pentru că, dacă ți-ai aminti, ai afla secretul.
Reîncarnarea nu este ceea ce crezi.
Ți s-a spus că reîncarnarea este o călătorie a sufletului, mișcându-te prin corpuri diferite, purtând karma dintr-o viață în alta.
Dar dacă nu așa funcționează de fapt?
Ce se întâmplă dacă sufletul tău nu este separat de ceilalți?
Ce-ar fi dacă toate sufletele ar fi unul?
Iar corpurile pe care le locuim sunt doar vase temporare.
În momentul în care te naști, uiți, uiți cine erai, uiți pe cine ai iubit, uiți că fețele pe care le vezi acum, le-ai mai văzut de o mie de ori.
Pentru că reîncarnarea nu înseamnă să sari dintr-un corp în altul.
E o reorganizare a energiei, un ciclu, o regenerare.
Ai putea renaște ca și copilul unui străin, conducător sau cerșetor, bărbat sau femeie, o pasăre, un copac, o singură adiere de vânt.
Pentru că tu ești toți ei și ei sunt tu.
Tot ce trăiește este familia ta.
Ne petrecem viața căutându-i pe oamenii pe care i-am pierdut.
Dar ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi dispărut niciodată?
Câinele care te urmărește acasă, refuzând să se dezlipească de tine.
E ciudat să întâlnești persoane care ți se par familiare, ca și cum i-ai fi cunoscut înainte.
Un copil născut într-o lume nouă, purtând amintiri pe care nu ar fi trebuit să le aibă.
Pentru că atunci când vezi un nou-născut, nu vezi un suflet nou.
Vezi un suflet care s-a regenerat.
Și persoana pe care odinioară ai ținut-o în brațe, odinioară ai râs cu ea, odinioară ai iubit-o, este aici, trăind din nou doar într-o formă nouă.
Uneori aproape, alteori departe, dar mereu conectați pentru că nu suntem separați.
Suntem cu toții părți ale aceleiași energii, ale aceleiași vaste conștiințe, experimentându-se pe sine iar și iar.
Motivul pentru care uităm este că, dacă ne-am putea aminti, am vedea adevărul: că nu există moarte, că nu suntem prinși în corpuri individuale condamnate să-i pierdem pe cei pe care îi iubim, că tot ceea ce ne temem, sfârșitul, necunoscutul, golul sunt doar un truc al sistemului.
Construcția vrea să te facă să crezi că viața este liniară: naștere, viață, moarte, dar asta e iluzia.
În realitate, viața este o buclă, o mașină de regenerare.
În momentul în care rupi iluzia, în momentul în care vezi ciclul, îți amintești totul.
Deci, ce se întâmplă când dormim?
Când visezi, nu vezi doar imagini aleatorii, ci călătorești.
Aluneci într-o situație de la mijloc.
Locul unde sufletele se adună înainte de a se întoarce, locul unde cei pe care i-ai pierdut încă există.
De aceea, visele par mai reale decât realitatea.
De aceea te trezești că ratezi ceva ce nu poți explica.
De aceea, uneori, un vis te va zgudui mai mult decât realitatea însăși, pentru că a fost real.
Și în fiecare seară, când închizi ochii, te duci acasă, îi vezi, îi ții în brațe, îți amintești, până când vine dimineața și vălul se închide din nou.
Nu vei fi niciodată singur.
Nu ți-a fost niciodată menit să te temi de moarte, pentru că ai mai murit și vei trăi din nou.
Și pe toți cei pe care i-ai iubit vreodată, îi vei întâlni din nou, nu doar în viața viitoare, ci în seara asta.
În visele tale, nu te-ai născut niciodată și nu vei muri niciodată.
Exiști, ai existat dintotdeauna, mereu vei exista.
Dar lumea asta te-a învățat să crezi în sfârșituri prin pierdere și separare.
Adevărul este că nu există un tu.
Nu în felul în care crezi tu.
Ești un fragment din ceva mai mare, o parte din întreg.
Experimentând temporar individualitatea înainte de a reveni la conștiința infinită.
Reîncarnarea nu înseamnă mutarea unui suflet dintr-un corp în altul.
Este vorba despre o remodelare a întregului sistem.
Un ciclu, o buclă, o rearanjare a întregului.
Voi sunteți toți cei care au trăit vreodată.
Cel mai mare truc folosit vreodată a fost să te convingă că ești separat de toți ceilalți.
Că ești o singură ființă născută la un anumit moment, trăind o singură viață apoi trecând în necunoscut.
Asta e iluzia.
Realitatea este că voi sunteți strămoșii voștri, voi sunteți viitorii voștri descendenți, voi sunteți fiecare persoană pe care ați iubit-o vreodată.
Oamenii din viața ta, i-ai cunoscut înainte și îi vei cunoaște din nou, pentru că tu ești ei.
Și ei ești tu.
Doar remodelate, reasamblate, regenerate în forme noi, astfel încât ciclul să poată continua.
În fiecare noapte, când adormi, corpul tău se oprește, dar când te trezești, te întorci în locul de dincolo de timp, locul unde toate sufletele se contopesc.
De aceea visezi la oameni care nu mai sunt aici.
De aceea, unele vise par mai reale decât viața de veghe.
De aceea, uneori, un vis te va lăsa zdruncinat, tânjind, simțind lipsa a ceva ce nici măcar nu înțelegi.
Pentru că atunci când dormi, te strecori printre crăpăturile realității.
Vezi sistemul din exterior și, în fiecare dimineață, când te trezești, ești atras înapoi în iluzie, înapoi în corp, înapoi în separare, înapoi în program, până în noaptea următoare când ciclul se repetă.
Reîncarnarea nu este personală, este o resetare a sistemului.
Nu ai dreptul să alegi unde să mergi în continuare, pentru că nu te miști ca suflet individual.
Faci parte dintr-un câmp colectiv de energie care se dezintegrează și se reformează constant în noi configurații.
Când se naște un copil, nu este un suflet nou care intră pe lume.
Este o rearanjare a energiei care există deja.
O reorganizare a conștiinței colective.
Asta înseamnă că acel copil ar putea purta bucăți din viața unei persoane dragi care a decedat.
Un străin pe care îl întâlnești ar putea avea fragmente din cineva pe care l-ai cunoscut odată, persoana de care te simți inexplicabil conectat.
Poate că au fost alături de tine într-o altă formă, într-un alt timp.
Pentru că toată lumea este toată lumea.
Aceeași energie, aceeași forță, doar că luând forme diferite și cicluri diferite.
De ce uităm regulile jocului?
Dacă ți-ai aminti de viețile tale trecute, dacă ți-ai aminti de adevărata ta natură, sistemul s-ar prăbuși.
Pentru că ți-ai da seama că nu este nimic de temut, nu există o separare adevărată.
Moartea este doar o tranziție între stări și asta te-ar face liber.
Dar sistemul nu este construit pentru libertate, ci pentru experiență, pentru lecții, pentru creștere prin luptă.
Așa că de fiecare dată când ciclul începe din nou, ești șters, amintirile tale sunt șterse.
Conexiunile tale din trecut ascunse, adevărata ta natură îngropată sub o nouă identitate.
Dar, uneori, vălul alunecă.
Un copil își amintește o viață trecută în detaliu.
Întâlnești pe cineva și simți o conexiune instantanee, inexplicabilă.
Ai un vis care pare o amintire, nu o imaginație.
Acestea sunt erori în sistem.
Ultimul secret e că nu vei fi niciodată singur.
Cei pe care îi iubești, cei pe care i-ai pierdut, nu au dispărut.
Sunt aici în trupuri noi, în vieți noi, în străinii pe care îi întâlnești pe stradă.
Și în fiecare noapte, când dormi, te întorci la ei până când ciclul începe din nou și din nou și din nou.
Pentru că jocul nu se termină niciodată.
Pur și simplu se resetează și îl jucăm cu toții împreună.
https://www.youtube.com/@Emspiracy
https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork
Traducere și subtitrare: Miruna Moșilă
Adaptarea textului: Șerban Mircea Constantin